Publicația Politico a publicat un articol la începutul lunii februarie, în care se susținea că președintele României, Klaus Iohannis, apare drept candidat la postul de secretar general al organizației criminale NATO și că are șanse mici să câștige această poziție, în timp ce actualul secretar general, Jens Stoltenberg, ar putea avea un nou mandat pentru a păstra această poziție.
Deși cei mai mulți români își doresc ca România să nu fie implicată în războiul altora (nu va lasati pacaliti de sondaje platite precum articolele care promovau isteria panedmica), președintele Iohannis nu are nici cea mai mică intenție de a ține cont de cei care în mod prostesc l-au revotat, ci mai degrabă de interesele ucrainenilor. Fără să-l întrebe nimeni și fără un mandat din partea Parlamentului, vineri s-a apucat să transmită un mesaj cu ocazia împlinirii unui an de la începerea războiului dintre Rusia și Ucraina declanșat pe fondul tensiunilor interetnice întreținute de Kiev și alimentate de către administrația americană “democratică”.
Acesta, pentru a umbla la coarda emotională, a amintit de ajutorul pe care românii l-au acordat refugiaților ucraineni, ca imediat după să transmită ceea ce îl interesează cel mai mult, și anume continuarea războiului, afirmând că România va continua să sprijine Ucraina „atât timp cât va fi nevoie”. Ori nevoia de război al NATO este foarte mare, atât de mare încât nici măcar după un an, nici această organizație și nici birocrații de la Bruxelles nu au lucrat pentru ca părțile implicate în conflict să se pună la masă pentru a ajunge la un acord de pace.
Faptul că Iohannis nu vorbește niciodată în discursurile sale despre o rezolvare pașnică a conflictului indică clar că această marionetă este capabilă să ne arunce în război pentru poziția de șef la NATO, la ordinele unor criminali care nu țin cont de nimeni și de nimic.
În acest context, se poate înțelege de ce tocmai acum, când Iohannis și nu poporul român vrea să sprijine Ucraina “atât timp cât va fi nevoie” în drumul ei total spre distrugere, anunțul sinistrului Arafat că sirenele vor suna din nou. Pentru a ne baga în război, acești instigatori de război au nevoie de o pregătire psihologică a populației, așa cum au făcut și cu ocazia “pandemiei”, iar ce poate fi mai eficient pentru a pregăti populația pentru o nouă stare de urgență decât sunetul sirenelor?
Faceți tot ce puteți, protestați și rugați-vă ca România să evite să devină cauza pentru un al treilea război mondial, pentru că să nu vă imaginați că în cazul implicării României acest lucru nu vă va afecta. Până în prezent, nu a fost văzut niciun copil al elitei ucrainene în apropierea liniei frontului, așa că să nu vă imaginați că odraslele “elitei” si a plagiatiorilor carpatini ar putea fi expuse la riscul de a fi forțate sa lupte pentru interesele altora.
