Într-o după-amiază friguroasă, sala Severus Events din Zalău nu se pregătește pentru un majorat real, ci pentru cel care va rămâne pe peliculă: „Majoratul”, scurtmetrajul independent despre tentația drogurilor în rândul tinerilor. Lumini, camere, muzică, un DJ, figuranți emoționați și, în mijlocul lor, Florin-Codrin Boldor, voluntarul cunoscut al Zalăului, îmbrăcat de data aceasta în hainele unui personaj care trebuie să facă o petrecere să pară cât se poate de vie.
Pentru Boldor, începutul filmărilor la „Majoratul” nu este doar un moment profesional, ci și unul de responsabilitate: știe că filmul va vorbi, fără morală stridentă, despre droguri, presiunea de grup și alegeri făcute la 18 ani, într-un oraș în care astfel de subiecte sunt adesea ascunse după uși închise.
Florin-Codrin Boldor ajunge la Severus Events ceva mai devreme decât restul echipei. Își oferă timpul pentru repetiții, glumește cu tehnicienii și își verifică în oglindă costumul, de parcă s-ar pregăti pentru o nouă reprezentație pe scena Casei de Cultură din Zalău, și nu pentru o zi lungă de filmare. În câteva ore, sala va deveni, cu ajutorul camerei, locul unui majorat în care se joacă, de fapt, miza unei generații: cum își trăiește libertatea în fața tentațiilor și a drogurilor.
„Majoratul” este proiectul născut din discuțiile de pe platourile comediei SF „Vasile și naveta spațială”, filmată tot la Zalău, atunci când regizorul Andrei Talpoș și coproducătorul Ciprian Cozorici și-au dat seama că fiecare dintre ei cunoaște cel puțin o poveste de tânăr doborât de droguri. Așa s-a conturat ideea unui scurtmetraj care să nu arate doar statisticile, ci chipurile, glumele, excesele și nepăsarea unei petreceri obișnuite, în spatele căreia se pot ascunde începuturi de dependență. La Severus Events, localul care găzduiește filmările, totul trebuie să arate autentic: decor, consumație, muzică, figuranți care dansează, râd și filmează cu telefonul.
În distribuție, alături de nume consacrate – actrițele Adriana și Andreea Drugulescu, actorul Ciprian Cozorici – apare și Florin-Codrin Boldor, deja familiar publicului sălăjean din producțiile locale și din interviurile în care vorbește despre voluntariat, artă și incluziune. De data aceasta, el dă viață unui personaj care animă atmosfera, dar și „citește” subtil tensiunile din grup, reacționând la primele semne că petrecerea scapă de sub control. Pentru cine îl cunoaște de la Centrul Noro sau din proiectele culturale sălăjene, prezența lui pe ecran are ceva natural: aceeași energie cu care își susține colegii cu boli rare, aceeași disponibilitate de a face un pas în față când e vorba de un mesaj sensibil.
Boldor, unul dintre cei mai cunoscuți voluntari culturali din Zalău, vine pe platou cu un bagaj de experiențe care depășesc cu mult zona artistică. Obișnuit să lucreze cu copii și tineri în situații vulnerabile, a văzut nu doar entuziasmul, ci și disperarea, rușinea, nevoia de apartenență a celor pe care societatea îi uită prea ușor. Tocmai de aceea, scenariul „Majoratului” îl atinge direct: îi oferă șansa de a pune pe masă, în forma unei povești cinematografice, discuția despre droguri, presiune de grup și lipsa de reacție a adulților.
Când camera se oprește pentru o scurtă pauză, Boldor explică, mai mult pentru sine decât pentru cei din jur, de ce a acceptat rolul: pentru el, filmul e o continuare firească a voluntariatului. Dacă la Centrul Noro sau în proiectele sociale lucrează cu grupuri mici, aici știe că mesajul poate ajunge la sute, poate mii de tineri, mai ales că filmul va rula atât la cinematograful din Zalău, cât și la Cluj-Napoca. „Un actor cunoscut poate aduce o schimbare pozitivă în societate”, spune, iar în sala devenită platou îl cred nu doar colegii de distribuție, ci și cei câțiva adolescenți selectați ca figuranți, care îl urmăresc atent.
Atmosfera de pe platou îmbină profesionalismul cu improvizația. Decorul asigurat de partenerii locali, muzica mixată de un DJ din Zalău, echipa de make-up, fotografii, cameramanii, toți se mișcă într-un ritm intens pentru ca scena majoratului să pară „trăită”, nu jucată. În acest haos organizat, Boldor devine punct de legătură între profesioniștii veniți din teatre și studiouri și voluntarii locali sau tinerii debutanți, un rol de liant pe care și l-a exersat deja în viața de zi cu zi.
„Majoratul” nu e un film tezist, insistă producătorii în interviuri: nu vrea să dea lecții, ci să arate cum se întâmplă lucrurile, cu tot cu partea lor seducătoare, cu glume, cu selfie-uri și cu replici spuse prea târziu. Tocmai această abordare l-a convins și pe Florin-Codrin Boldor să își asume proiectul, pentru că știe cât de repede se închid ușile atunci când discursul despre droguri devine moralizator. Aici, în schimb, povestea invită la dialog, iar el își duce pe ecran propria credință că schimbarea începe cu întrebări puse fără judecată, dar cu fermitate.
Când ziua de filmare se încheie, iar sala revine la liniștea obișnuită, urmele majoratului fictiv rămân în memoria cardurilor de cameră și în oboseala plăcută de pe chipul celor implicați. Pentru Florin-Codrin Boldor, e încă un pas într-un drum început cu voluntariat, continuat cu teatru și, acum, dus mai departe prin cinema. Drumul lui arată că, într-un oraș de provincie, un film făcut cu resurse locale și cu multă încăpățânare poate vorbi despre droguri, frică și curaj într-un mod care să conteze cu adevărat pentru tineri.
