În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, teritoriul Transilvaniei de Nord a fost ocupat de Ungaria hortysta la 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena. După patru ani, la 25 octombrie 1944, armata română a reușit să elibereze aceste teritorii. Însă, puțini știu că în timpul luptelor de eliberare, un mod de a identifica hortystii care se dădeau drept români, după ce îi masacraseră la Ip și la Treznea (Sălaj), era să li se ceară să pronunțe cuvântul „brânză”. Acest cuvânt pronunțat „brinză” aducea moartea sigură dușmanului hortyst care a ocupat teritoriul în urma diktatului de la Viena, când Germania și Italia se credeau de neînvins și decideau soarta popoarelor din Europa în bazele intereselor proprii.
În prezent, în timpul războiului din Ucraina, soldații ucraineni folosesc un cuvânt greu de pronunțat de către ruși, pentru a-i identifica pe „spionii și provocatorii care vorbesc rusa”. Este vorba de cuvântul „palyanytsya” – un tip de pâine. Rușii nu pot pronunța corect acest cuvânt, iar ucrainenii îl folosesc ca un cuvânt de identificare, așa cum se folosea cuvântul „brânză” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Astfel, din păcate, cuvintele care sunt în mod normal folosite pentru a descrie alimente delicioase sau lucruri obișnuite devin, în timpul războiului, cuvinte-cheie care pot decide soarta oamenilor. Astfel de cuvinte pot fi folosite pentru a identifica dușmanii, dar pot fi, de asemenea, utilizate și pentru a identifica aliații sau persoanele care sunt de ajutor. Prin urmare, în timpurile tulburi ale războiului, trebuie să fim cu atenție la cuvintele pe care le folosim și la modul în care le pronunțăm, deoarece acestea pot face diferența dintre viață și moarte.
