Lumina blândă a după‑amiezii pătrunde încet printre eprubete și microscoape. Sergiu P. Pașca stă la masa de lucru din laboratorul său de la Stanford, privindu-și cu atenție creația – un assembloid: o structură tridimensională care, în dimensiuni microscopice, poartă impulsurile și firul vieții cerebrale. În fața sa, două bucăți de materie celulară par să danseze — organoide care se contopesc, mimând dialogul complex dintre regiuni ale creierului uman. Este o scenă care ar putea părea de science-fiction, dacă nu ar fi reală.
„Creierul uman rămâne ultima frontieră”, spune Pașca într-un interviu pentru seria „Research Matters” de la Stanford, cu o voce caldă, determinată. Pe parcursul reportajului, el își amintește cum întâlnirea cu un pacient cu autism, încă din al doilea an de facultate, a schimbat cursul vieții sale. „Biologia creierului uman și înțelegerea tulburărilor mentale – aceea a devenit misiunea mea,” spune el cu ochii iluminați de pasiune.
Studiul afecțiunilor psihice a fost mereu îngrădit de imposibilitatea de a accesa țesut cerebral funcțional. Tehnologia IPS (celule stem pluripotente induse) a schimbat însă totul: Pașcă și-a început cercetările cultivând neuroni umani din celule ale pielii, transformat în organe miniaturale (organoide), oferind acces la o “cutie neagră” a creierului .
Evoluția a fost naturală: organic, simple modele 3D au devenit assembloide — structuri complexe care reconstituie circuitele dintre regiuni cerebrale distincte (cortex-excitatori, inhibitory, căi corticospinale, circuite ale durerii etc.) . Aceste modele permit pentru prima oară examinarea interacțiunilor neuronale în timp real, dar și testarea unor terapii personalizate, precum pentru sindromul Timothy, unde un trial clinic este deja în curs de pregătire .
Pașcă subliniază că inovația reală pornește din știința fundamentală, dar are nevoie de susținerea academică pe termen lung — laboratorul său a pregătit peste 350 de alte centre în întreaga lume să preia aceste tehnologii, iar succesul vine prin colaborarea interdisciplinară (inginerie, etică, bioeconomie etc.) .
Tânărul cercetător povestește cum, prin celule stem generate din pielea pacienților, a descoperit cheia: transformarea lor în neuroni într-un vas de cultură. Aceasta a deschis ușa către studiul creierului viu, viu – nu doar static. Apoi, laborios, a recreat în laborator structuri 3D, organoide – mici fragmente ale creierului în miniatură – și mai apoi, asamblaje complexe, pe care le numește “assembloide” – adevărate circuite cerebrale reconstituite ex vivo.
În timpul reportajului, Pașca ridică cu grijă unul dintre aceste assembleuri. Atras de știință, cu pași mărunți, a pășit în lumea transplantului cerebral: a încorporat organoide umane în creiere de șoareci, apoi privirea lui a urmărit cum neuronii răspund la mângâierea unei mustăți – semnalul clasic de testare reflexivă, dar cu semnificație umană.
Dar acest reportaj nu este doar despre știință pură. Pașca reflectă și asupra timpului: „Au fost 15 ani de muncă de bază… și acum pregătim primul trial clinic pentru sindromul Timothy – un autism rar – bazat exclusiv pe modele cerebrale umane generate în laborator.” E un punct de cotitură care vorbește despre potențialul omului de a reconstrui viitorul.
Pe fundal se zărește o ușă deschisă spre lumea interdisciplinară a Stanford-ului: ingineri, chimiști, eticieni, juriști – toți uniți de o viziune comună. „Este o colaborare care reflectă noul mod de a face știință în secolul XXI,” spune Pașca, zâmbind la ideea că inovația se naște acolo unde granițele disciplinelor se dizolvă.
Sergiu Pașcă transfigurează neuroștiința: reconstituie creierul uman în laborator, descoperind mecanisme ale bolilor și selecția terapiei personalizate. În contrast, România investește mult prea puțin în cercetare, în vreme ce mulți specialiști aleg să lupte pentru recunoaștere în străinătate.
Povestea lui Pașcă este atât o invitație, cât și un reproș — un îndemn la redresarea sistemică, astfel încât viitorii cercetători români să poată visa și apoi crea acasă.
Context
- Cine este Sergiu P. Pașca: neurolog și biolog stem-cellist, născut în 1982 în Cluj-Napoca; primul post‑doctorat în 2009 la Stanford, unde a avansat către abordări 3D revoluționare ale creierului uman: organoide și assembloide.
- Tip de știință făcut: modele umane cultivate ex vivo care reconstruiesc circuite cerebrale, testate apoi în modele animale și folosite pentru dezvoltarea unor terapii precum cea pentru sindromul Timothy.
Foto: captură de ecran
