Târgu Mureș devine primul laborator urban din România unde roboți umanoizi și „câini-robot” cu inteligență artificială patrulează pe străzi, educă populația și ajută indirect la curățenie, într-un proiect-pilot de aproximativ un milion de euro finanțat din fondurile operatorului local de salubritate. Fenomenul se înscrie într-un trend global în care orașe și companii testează roboți autonomi pentru servicii publice – de la salubritate la supravegherea infrastructurii – dar ridică și întrebări legate de impactul asupra locurilor de muncă și al spațiului public.
În zona centrală a orașului, un robot patruped și mai mulți roboți umanoizi se deplasează printre trecători și transmit mesaje vocale de tip „Vă rugăm să păstraţi curăţenia stradală! Vă rugăm să colectaţi deşeurile selectiv!”. Opt astfel de roboți – umanoizi și patrupedi – vor patrula pe străzi, atrăgând atenția asupra deșeurilor aruncate la întâmplare și promovând colectarea selectivă.
Programul este derulat de Sylevy Salubriserv, compania locală de salubritate, și este prezentat ca o completare a echipelor umane, nu ca o înlocuire directă a acestora. Investiția în proiectul-pilot se ridică la circa un milion de euro, bani proveniți din fondurile proprii ale operatorului, iar roboții sunt furnizați pe model de închiriere, costurile variind în funcție de complexitatea serviciilor și de mentenanță.
Cum funcționează roboții și ce pot face acum
Roboții sunt echipați cu senzori, inclusiv sisteme de tip LIDAR, și software care le permite să se deplaseze autonom pe trasee prestabilite, să evite obstacole și să identifice „probleme reale din teren”, de la zone cu deșeuri până la mici avarii de infrastructură. În prezent, funcționează sub monitorizare de la distanță, însă obiectivul declarat este ca, în timp, să ajungă la o operare cât mai autonomă, cu intervenții umane minime.
Un câine-robot poate funcționa aproximativ cinci ore fără reîncărcare, în timp ce modelele umanoide au sisteme de schimb automat al bateriei, ceea ce le permite să rămână mai mult timp în teren. Rolul lor, în această etapă, este în primul rând informativ și de conștientizare: difuzează mesaje despre curățenie și colectare selectivă, inițiază interacțiuni cu trecătorii și transmit alerte către echipele de intervenție atunci când detectează nereguli.
Reacția locuitorilor și dilema locurilor de muncă
Pe stradă, locuitorii oscilează între entuziasm, scepticism și îngrijorare: unii apreciază inovația și faptul că „e un lucru bun, având în vedere cât de curate sunt străzile noastre”, alții spun că roboții sunt „probabil inutili, dar foarte simpatici”, iar o parte se tem direct că „mulți oameni o să-și piardă locurile de muncă din cauza inteligenței artificiale”. Reprezentanții companiei de salubritate insistă că roboții „completează” echipele existente prin preluarea sarcinilor repetitive, nu prin concedierea personalului, dar tema automatizării și a presiunii asupra joburilor rămâne sensibilă în discursul public.
În plan simbolic, apariția câinilor-robot și a roboților umanoizi în spațiul public schimbă modul în care locuitorii se raportează la tehnologie: pentru unii este un semn că Târgu Mureș vrea să fie un oraș „smart”, pentru alții e o intruziune tehnologică excesivă într-un spațiu care ar trebui să rămână uman. În același timp, proiectul are o componentă de imagine importantă pentru administrația locală și pentru operatorul de salubritate, care se poziționează ca promotor de soluții inovatoare într-un domeniu perceput tradițional ca „gri”.
Un experiment local într-un trend global
Proiectul de la Târgu Mureș se înscrie într-o tendință internațională mai amplă de folosire a roboților autonomi în spațiul urban și în servicii publice: de la roboții de curățenie în supermarketuri și hale industriale dezvoltați de start-up-uri precum Agora Robotics, până la programe publice din orașe precum Hong Kong sau Barcelona, unde câini-robot sau roboți sociali sunt folosiți pentru monitorizare, combaterea țânțarilor sau îngrijirea vârstnicilor. În spatele acestor inițiative se află aceeași logică: automatizarea sarcinilor de rutină, colectarea de date în timp real din teren și folosirea inteligenței artificiale pentru optimizarea intervențiilor.
Pentru România, proiectul din Târgu Mureș este un test de acceptare socială și de eficiență economică: dacă rezultatele se vor dovedi satisfăcătoare, modelul ar putea fi extins și în alte orașe, transformând treptat modul în care sunt organizate serviciile de salubritate și, posibil, și alte servicii urbane. Dar, dincolo de fascinația pentru tehnologie, rămân întrebările de fond: cine controlează datele colectate de acești roboți, cum se protejează viața privată a cetățenilor și cum este reconstruit contractul social dintre administrații, companii și lucrători într-o economie în care algoritmii pătrund tot mai adânc în spațiul public.
Posibile direcții de dezvoltare
Dacă proiectul va evolua conform scenariului anunțat, roboții ar urma să treacă prin mai multe etape: de la simplă informare, la identificarea neregulilor în timp real și, în final, la asistarea efectivă a echipelor de intervenție – de exemplu, prin marcarea și monitorizarea zonelor murdare sau greu accesibile. Tehnic, combinația dintre senzori, AI și monitorizare la distanță permite, cel puțin în teorie, extinderea ulterioară a funcțiilor: supravegherea infrastructurii, raportarea incidentelor de trafic, monitorizarea zonelor verzi sau chiar integrarea cu alte sisteme smart-city.
Din punct de vedere social, succesul proiectului depinde de modul în care autoritățile și operatorul de salubritate vor reuși să comunice transparent cu locuitorii și angajații umani: cum vor fi folosite datele, ce garanții există pentru protejarea joburilor, ce criterii vor fi folosite pentru a evalua eficiența și dacă, la final, investiția se justifică nu doar ca experiment de imagine, ci ca beneficiu real pentru oraș. Un exemplu de scenariu realist ar fi ca roboții să preia monitorizarea continuă a unor zone extinse, în timp ce echipele umane se concentrează pe intervenții rapide și pe activități care cer judecată și flexibilitate – o împărțire a rolurilor care poate face diferența între automatizare agresivă și colaborare om-mașină.
