De astăzi, intră în vigoare cenzura UE asupra internetului prin intermediul Digital Services Act (Legea privind serviciile digitale). Inițial, aceasta va fi aplicată platformelor mari, iar începând cu data de 17 februarie 2024, va fi extinsă la toate site-urile europene. Sub pretextul prevenirii infracțiunilor, știrile considerate „false” sau „înșelătoare” pot fi eliminate, ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra libertății de exprimare.
Digital Services Act (DSA), care va intra în vigoare în Europa, cel puțin pentru platformele mari online, începând cu data de astăzi, marchează o schimbare semnificativă în modul în care informațiile vor fi gestionate în Uniunea Europeană – intr-un cuvânt: cenzură.
Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene în octombrie 2022, această reglementare se aplică de astăzi pentru 19 dintre cele mai mari platforme online (Aliexpress, Amazon store, App store, Bing, Booking, Facebook, Google maps, Google play, Google search, Google shopping, Instagram, LinkedIn, Pinterest, Snapchat, TikTok, X, fostul Twitter, Wikipedia, Youtube și Zalando). Din 17 februarie 2024, aceste reguli se vor aplica și tuturor celorlalte platforme online sau site-uri europene. DSA, pe hârtie, a fost creat sub pretextul de a proteja utilizatorii împotriva conținuturilor ilegale (cum ar fi pedopornografia sau terorismul) și împotriva produselor ilicite (falsificate sau periculoase) disponibile online. Ideea de bază a acestei reglementări este că „ceea ce este ilegal offline trebuie să fie ilegal și online”. Cu toate acestea, considerentele și articolele pe care se bazează această nouă reglementare europeană vor pune în aplicare cenzura, sub masca unor cerințe politice care vor fi sunt prezentate ca fiind instituționale. Astfel, ceea ce va fi considerat a fi „adevăr instituțional” va fi filtrat, în timp ce faptele reale ar putea fi neglijate.
Există, de asemenea, două probleme importante în ceea ce privește responsabilitatea pentru înlăturarea conținutului. Pe de o parte, nu vor fi persoane fizice responsabile pentru înlăturarea conținutului, ci algoritmii platformelor, iar utilizatorii vor putea doar să depună sesizări online anonime. Pe de altă parte, nu este clar cum vor fi stabilite credibilitatea și veridicitatea știrilor – un aspect foarte important. În practică, regulile privind publicarea vor fi stabilite de Comitetul European pentru serviciile digitale, care este descris ca un „grup consultativ independent compus din coordonatori ai serviciilor digitale reprezentați de funcționari de rang înalt”, dar această independență este pusă sub semnul întrebării deoarece acest comitet este condus de Comisia Europeană, care este o instituție politică. Mai mult decât atât, în textul reglementării, nu există nicio definiție a termenului „sursă credibilă”. Acest lucru înseamnă că doar ceea ce este considerat a fi credibil de către Comisie va fi acceptat ca sursă de informație, chiar dacă acest lucru contravine libertății de exprimare garantate de Constituție. „Criza”, fie ea reală sau simulată, reprezintă axul central al noii reglementări europene. Considerentul 91 afirmă că „în timpul crizelor, ar putea fi necesar să se adopte măsuri specifice cu caracter de urgență”. În textul DSA se definește criza ca fiind „circumstanțele excepționale care reprezintă o amenințare gravă la adresa securității publice sau a sănătății publice în Uniune […]. Aceste crize pot fi generate de conflicte armate sau acte de terorism, inclusiv conflicte sau acte de terorism emergente, catastrofe naturale precum cutremurele și uraganele, dar și pandemii și alte amenințări grave la adresa sănătății publice care au un caracter transfrontalier”.
În consecință, în cazul unei crize climatice certificate politic (mai degrabă decât științific) sau a unei „viitoare pandemii” – anunțată cu surle și trâmbițe de către liderii de stat – Comisia poate solicita „adaptarea procedurilor de moderare a conținutului și sporirea resurselor alocate acestui proces”. Cum va face acest lucru? Prin intensificarea colaborării cu „semnalizatorii credibili”, adică entități care „dețin capacități și competențe speciale pentru identificarea, identificarea și raportarea conținuturilor ilegale” și care sunt „independente de orice furnizor de platforme online”. Un articol întreg este dedicat semnalărilor făcute de utilizatori, care sunt încurajați să raporteze conținutul prin intermediul considerentului 50. Acesta explică că „mecanismul de raportare ar trebui să permită, dar nu să oblige (cu excepția cazurilor de infracțiune, n.tr.), identificarea persoanei sau entității care face raportarea”. În cazul unei crize, UE poate cere, de asemenea, „luarea măsurilor de conștientizare” și „promovarea informațiilor de încredere”, ceea ce duce la legalizarea propagandei de stat.
Considerentul 92, redenumit „considerentul Ursula” în onoarea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prevede, de asemenea, că „evaluatorii ar trebui să asigure confidențialitatea, securitatea și integritatea informațiilor, cum ar fi secretele comerciale, pe care le obțin în îndeplinirea sarcinilor lor”. Acest lucru ridică întrebări despre transparența deciziilor și influența anumitor companii. În ceea ce privește sancțiunile pentru încălcarea acestor reguli, acestea vor fi drastice. Utilizatorii individuali vor primi un singur avertisment și apoi vor fi suspendați, iar ei vor putea face apel prin formulare speciale trimise online. Companiile care distribuie conținut considerat „fals” sau „înșelător” (deși acest termen nu are o definiție legală clară), vor suferi pierderi financiare sub forma reducerii stimulentelor sau chiar „demonetizării”, astfel încât să nu mai poată profita de veniturile din publicitate.
Site-ul DSA: https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/dsa-vlops
