La fiecare tură de alegeri se găsește unul sau una care să spună că nu vrea să meargă la vot pentru că „toți sunt la fel”, pentru că „și așa nu se schimbă nimic” și astfel fac jocul celor de la putere care, odată ajunși la vârf, nu-și mai doresc să plece.
Una dintre concesiile făcute de satanicii anticrestini care au creat actualele sisteme de putere este să-i lase pe oameni să voteze. Nu o fac pentru că vor, ci pentru că de la Cartea lui Iov încoace asta a fost întotdeauna înțelegerea: omul trebuie să aleagă, iar prin alegerea sa se situează de o parte sau de alta. Dumnezeu a respectat întotdeauna alegerea sau nealegerea oamenilor, care tot o alegere este.
Tot așa, faptul că nu votezi tot un vot este, dar este de genul celui care și-a îngropat talantul: posibilitatea de a alege să schimbe ceva a fost îngropată. Iar ca în pilda respectivă, Dumnezeu condamnă pe cel care nu-și asumă o alegere.
Anul trecut, italienii au avut o ocazie extraordinară: aceea de a vota la referendumul pentru responsabilitatea magistraților. Nu au făcut-o, s-au dus la mare… Au pierdut o ocazie, exact cum românii au pierdut ocazia de a da o lecție Occidentului decadent cu referendumul pentru familia tradițională. Și în primul caz, și în al doilea caz, asocierea cu cine susținea referendumurile a dus la pierderea acestor ocazii. La italieni a fost asociat cu Liga Nord-ului, la români cu mustața lui Dragnea, dar în ambele cazuri, pe lângă manipularea făcută de mass-media controlată de sisteme, a fost incapacitatea oamenilor de a înțelege miza acestor referendumuri. Acestea au fost ca niște teste pe care populația le-a căzut cu brio și așa cum există o responsabilitate individuală pentru care vom da seama, tot așa există una de grup, de popor.
La italieni s-a văzut chiar ieri ce a însemnat să nu aleagă ca un magistrat să fie reținut responsabil pentru modul cum înțelege să facă justiția. În Italia, un Tribunal pentru miniștri l-a absolvit de orice vină pe fostul ministru al Sănătății, Roberto Speranza, cu privire la acuzațiile de omor și de administrare 
de medicamente expirate (vaccinuri). Apărarea lui a fost că a urmat doar niște ordine de la OMS și de la Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) americană, asta în timp ce el se presupune că ar fi fost un ministru al unei țări și stat „suveran”, bine al nostru ar fi zis „așa au spus specialiștii”, fără să spună care… Însă, dincolo de asta, cel mai grav lucru a fost că în interogatoriul la Tribunalul Miniștrilor, Speranza a declarat, conform ziarului La Verità că a știut mereu că una din cinci reacții adverse la vaccin a fost „gravă, foarte gravă sau chiar mortală”. Cu toate acestea, a impus populației italiane, prin impunerea certificatului verde (green pass), să se vaccineze, adică i-a impins pe oameni să aleagă între a muri de vaccin sau a muri de foame, stiind clar ce efecte adverse aveau aceste vaccinuri. Acum imaginați-vă ce s-ar fi petrecut dacă italienii ar fi votat pentru răspunderea magistraților pentru deciziile pe care le iau, l-ar mai fi absolvit pe acest dement care a obținut „consensul liber si informat” la vaccinare, adică viciat prin șantaj?
Tot așa, câți dintre români s-ar fi salvat dacă certificatul verde ar fi fost impus de către Senatul României? Gândiți-vă că a fost o chestiune de șansă ca doi dintre imbecilii care ar fi urmat să voteze pentru acel certificat (prin care guvernul liberal i-ar fi șantajat pe români să se vaccineze nu doar prin carantinare de Pasti si de Craciun a celor intorsi din strainate, ci și prin pierderea locului de muncă a celor din țară) erau în avion și nu au putut votat prin telefon…deci, esti așa de sigur ca votul tau nu poate schimba nimic?
