Dacă propunerea europeană de recunoaștere a părinților homosexuali în toate țările membre ale UE ar trece, ar fi o declarația de război antropologic și social, poate cea mai explicită condusă până acum impotriva familiei naturale și a copiilor, din două motive.
În primul rând, pentru că ar impune, chiar și în cazul în care sunt trecute cu vederea suveranitatea statelor, o recunoaștere oficială a practicilor și situațiilor unde acest lucru nu este permis, de exemplu în România, deschizând în mod efectiv o fereastră legală pentru utere închiriate sau fertilizare heterologă.
În al doilea rând, pentru ca ar impune din punct de vedere social recunoașterea unui alt nucleu de familie decat cea naturală, legitima pe cale judiciară, pentru ca natural ar fi imposibil.
Practic Uniunea Europeană își continuă tirania prin care nu respectă suveranitatea statelor individuale si nici popoarele care nu au fost întrebate cu privire la astfel de decizii ce privesc creșterea noilor generații.
Un copil abia nascut dacă ar fi conștient, probabil că ar cere cu voce tare dreptul fundamental de a avea un tată și o mamă, insa in acesta Europa a lui Iohannis se vorbește tot mai mult de „drepturi, care in realitatea nu sunt altceva decatniste caprici a unor consumatori bogati care vor sa schimonoseasca familia naturala. Primul drept al oricui nou nascut ar trebui să fie acela de a avea un tată și o mamă care să se ocupe de ei. Insa vedem că în această societate cuvinte precum tată și mamă au devenit de nepronuntat în discursului dominant de la Bruxelles.
Ca romani ar trebui sa ne gandim bine daca dorim sa continuam pe drumul pierzaniei, un drum pavat de Bruxeles cu intentii bune, dar care nu are nimic de a face cu valorile nu doar cele crestine, dar nici macar cu cele de bun simt.
