Este uimitor cât de creduli pot fi oamenii. Pe un grup Facebook din Sălaj, a fost distribuit un video în care un tânăr „expert” afirmă cu certitudine că apa arteziană din orașul Zalău nu este potabilă, deoarece conține o cantitate mare de amoniu. Pentru a susține această afirmație, el menționează că „maxima admisă de legislație este de 0,5”, fără a specifica că aceasta este o valoare de referință, un parametru indicator care nu poate fi utilizat ca singura bază pentru evaluarea calității apei.
Fără a indica unde au fost facut analizele de laborator si unde au fost analizate valorilor amoniuului în apa de la diferite fântâni din Zalău, tânărul prezintă anumite valori care depășesc mult cantitatea „admisă de legislație”. După valorile prezentate, „expertul” ridică ștacheta și introduce cuvântul „aproximativ” în discurs pentru a declara valoarea cea mai mare a amoniuului la fântâna din centrul orașului (conform lui, ar fi „aproximativ 7,70”), pentru a crea senzația de credibilitate în informațiile prezentate. De asemenea, aduce în discuție concluzia unor hidrologi, dar nu specifică care hidrologi (aici e ca la Arafat „au spus specialiștii”), conform căreia cantitatea de amoniu prezentată nu s-ar datora poluării, ci solului care conține respectiva substanță…
Nu știu dacă în România există infracțiunea de alarmare a populației, ar trebui să îl întreb chiar pe acest tânăr student la drept. Totuși, în urma unei simple documentări, am aflat că amoniul poate proveni din poluarea apelor subterane sau de suprafață, de exemplu, prin scurgeri de îngrășăminte agricole, ape reziduale sau alte surse; sau, ca amoniul din apa potabila provine in principal prin infiltrarrea azotului provenit din dejectii umane (urina). Ori, dacă așa ar sta lucrurile, atunci ar trebui să întrebăm mulțimea de liberali de la canalizare (compania de apă și canalizare Someș) de unde provine atâta poluare și urină?
După aberațiile, prezentate de acest tânăr, care circula pe Facebook, m-aș fi așteptat ca, Compania de Apa Somes S.A sau chiar DSP Sălaj să emită un comunicat similar cu cel făcut de reprezentanții SC APA SERV SA atunci când locuitorii orașului Alexandria s-au plâns că apa, nu de la fântâni, ci chiar de la robinete, conține amoniu într-o cantitate de peste 10 ori limita maxim admisă, pentru a explica ce este un „parametru indicator”, ce este un „parametru chimic” și cum se face analiza calității apei.
De exemplu, in comunicatul SC APA SERV SA din Alexandria se menționează: „Conform Legii 458/2002, republicată, privind calitatea apei potabile distribuite, indicatorul AMONIU este încadrat în a treia categorie de calitate – „parametrii indicatori”, care furnizează informații generale despre calitatea apei potabile, alături de indicatorii gust, culoare, miros, cloruri, duritate și clor rezidual liber. Depășirea acestor indicatori de calitate față de limita maximă admisă NU PRODUCE EFECTE DIRECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII CONSUMATORULUI, conform Metodologiei de Evaluare a Riscurilor pentru Sănătate emisă de Ministerul Sănătății. Amoniul la o concentrație mai mare de 1,5 mg/l poate produce modificări de gust și miros ale apei potabile.
Prezența amoniului în apa potabilă poate favoriza dezvoltarea nitriților, care reprezintă un parametru chimic, conform Legii 458/2002, republicată, și are efecte directe asupra sănătății populației.”
În ceea ce mă privește, la fel ca și în cazul tânărului, nu încerc să vă conving… ci vreau să vă atenționez asupra persoanelor și informațiilor prezentate pe baza afirmațiilor „au spus hidrologi/au spus specialiști”. Este important să fim atenți la intențiile și motivațiile celor care furnizează informații, deoarece în acest caz am constatat că respectivul tânăr se declară pe Facebook ca fiind un „distribuitor independent” al unei companii care produce dispozitive de modificare a compoziției chimice a apei prin procesul de ionizare. Cu alte cuvinte, încearcă să-și creeze o „plus valoare” finaciara pentru el însuși, dar mai intai are nevoie sa-si gaseasca musterii prin acesta strategie de marketing menita sa puna la indoiala calitatea anumitor ape din Zalau.
Nu este nimic greșit în a promova produse în care crezi mai mult sau mai puțin, însă este greșit atunci când se induce în populație o anumită teamă față de sursele GRATUITE. Credeți că, dacă le plătiți, sunt mai bune? Credeți că, dacă cineva vă vinde filtre pentru aceste dispozitive, apa este cu adevărat sănătoasă, poate că nu conține amoniu, dar poate conține altceva despre care nu știm sau nu ni se spune intenționat. La fel ca și în cazul meu, dacă mă plătiți, pot elimina amoniul din orice sol sau apă, din pix, din tastieră… Trebuie să fim foarte atenți la cei care, fără să-și dorească și în mod inconștient, pot influența ideea că apa publică, inclusiv cea de la arteziene, nu este un bun și că ar fi mai ok să o achiziționăm sau să o obținem o „puritate” prin diverse dispozitive, eventual plătind un abonament cat mai scump dacă se poate…
