Declarația publică a primarului municipiului Zalău, Florin Florian (candidat și ales al Partidului Social Democrat în alegerile locale parțiale din 2025), emisă în ajunul Crăciunului 2025, în care dezaprobă explicit articolele critice la adresa Episcopiei Sălajului și a episcopului Benedict, ne face să ne întrebăm dacă acesta are idee despre principiile constituționale ale unui stat laic.
Edilul a ales să intervină oficial pentru a eticheta investigațiile jurnalistice drept „atacuri mediatice nedocumentate și nefondate”, poziționându-se astfel ca un apărător al unei instituții religioase împotriva presei. Îi amintim domnului primar că, ne place sau nu, România este un stat laic, conform articolului 29 din Constituție, care garantează libertatea religioasă, dar stabilește clar autonomia cultelor față de stat și neutralitatea acestuia față de orice credință.
Statul nu are religie oficială, iar autoritățile publice nu au competența de a arbitra adevărul în materie de credință sau de a delegitima criticile adresate modului în care o instituție religioasă este administrată. Când un primar, reprezentant al administrației locale și membru al unui partid politic precum PSD, își folosește poziția pentru a condamna public articole de presă critice la adresa unei eparhii, el încalcă tocmai această separare, creând un precedent periculos de amestec între puterea civilă și cea ecleziastică.
Mai mult, declarația primarului reprezintă un atac voalat la libertatea presei, un pilon esențial al democrației. Domnul Florian nu contestă fapte specifice din articolele incriminate – precum acuzațiile de concursuri trucate pentru parohii, taxe abuzive moștenite de la fostul episcop Petroniu Florea, implicat în dosare de corupție, sau numiri preferențiale – ci le descalifică global, fără argumente concrete.
Invocarea sărbătorii Crăciunului pentru a ambala această poziționare nu face decât să-i agraveze situația de om care se crede într-o perioadă în care Biserica „tăia și spânzura”, ori, acum, valorile creștine invocate, precum adevăr, smerenie și dreptate, mai lipsea și un citat din Sfinții Părinți, tipic discursurilor sforăitoare ale lui Florian pe când era prefect, nu pot fi folosite selectiv ca scut împotriva întrebărilor legitime despre transparență și utilizarea resurselor în cadrul unei instituții care beneficiază și de sprijin public indirect.
Articolele respective nu atacă credința ortodoxă sau sărbătorile, ci pun în discuție practici administrative concrete, neortodoxe, bazate pe mărturii ale preoților și pe documente. Un primar poate avea convingeri personale ca și credincios, dar, ca ales public, are datoria de neutralitate și de a apăra libertatea de exprimare, nu de a o limita. Și să nu uităm de câte ori Partidul Social Democrat, din care face parte domnul Florian, s-a folosit de Biserica Ortodoxă Română în scopuri electorale: de la campanii prezidențiale în care candidați PSD au apelat la îndemnuri din amvon pentru un candidat sau altul, până la alianțe tacite sau explicite cu ierarhi influenți pentru mobilizarea votanților, practici care au fost documentate în multiple rânduri, inclusiv prin implicarea unor clerici în susținerea candidaturilor PSD, în ciuda interdicțiilor canonice ale BOR privind neutralitatea politică.
Doar într-un regim hibrid, și nu într-o democrație matură, autoritățile judecă articole de presă și nu lasă faptele să vorbească prin instanțe sau dezbateri publice argumentate. Intervenția domnului Florian vrea să legitimeze un climat în care critica la adresa instituțiilor religioase este etichetată drept „atac”, descurajând transparența și favorizând, mai ales, mușamalizarea acestor practici extrem de necreștine.
Separarea stat–biserică nu înseamnă izolarea credinței, ci, dimpotrivă, protecția împotriva abuzurilor de putere, indiferent dacă vin din partea statului sau a unui cult, precum cel ortodox. Avem nevoie de lideri care să respecte aceste principii, nu care le încalcă sub pretextul falsei pioșenii festive sau al loialităților de tip politic.
În ceea ce privește Episcopia Sălajului și pe episcopul Benedict, nu are decât să facă o conferință de presă, să invite jurnaliștii să pună întrebări directe și să răspundă, dacă vor; dacă nu, pot continua cu aceleași metehne cu care s-au obișnuit pe vremea lui Petroniu cel feștit.
