La 34 de ani de la începutul agresiunii militare rusești împotriva Republicii Moldova, ar trebui să o spunem răspicat: cei care au falimentat, au ținut în stagnare sau au prevenit modernizarea sectorului apărării Republicii Moldova, ar trebui să meargă la pușcărie.
În interesul direct al Rusiei au acționat și cei care s-au remarcat prin indecizie. Toți cei care, în trecut, fiind răspunzători de falimentarea și ținerea deliberată în stagnare a sectorului apărării Republicii Moldova, ar trebui să meargă la pușcărie.
Chiar și cei care, remarcându-se mai mult prin indecizie, au acționat în interesul direct al Federației Ruse, lăsând drept moștenire un stat slab, incapabil nu numai de extinderea suveranității pe întreg teritoriul constituțional al R. Moldova, ci nici măcar de apărarea teritoriului controlat efectiv – în cazul unei agresiuni rusești.
În alte state, neglijarea, falimentarea sau așa-zisa cârpeală a sectorului apărării este echivalată cu trădarea de patrie, însă în R. Moldova aceste lucruri nu numai că n-au fost pedepsite, ci au fost, vă imaginați așa ceva, lăudate de unii politicieni și considerate drept așa-zise strategii prin care noi am arătat celor care ne pun la îndoială independența, suveranitatea și integritatea teritorială, adică Rusiei, că nu am avea față de ea nici cea mai mică „intenție agresivă”.
Sub masca pacifismului și a neutralismului de tip Turkmenistan, oamenii Rusiei ne-au făcut mai slabi chiar decât în perioada în care țineam piept tăvălugului rusesc de la Nistru, în 1992, când formațiunile militare moldovenești erau, de fapt, niște batalioane de polițiști și voluntari moldoveni patrioți.
În Ucraina, foști ofițeri și militari din perioada pro-rusului Ianukovich sunt trimiși în judecată chiar și după 11 ani de la evenimentele sângeroase din piața Maidan, pentru cooperare cu Rusia și sabotarea eforturilor de sporire a securității naționale.
Știți câți foști responsabili din sectorul apărării R. Moldova au fost trimiși în judecată și condamnați pentru ceea ce ar trebui să numim demantelarea securității noastre, după sfârșitul perioadei statului capturat ? Niciunul!
