Aceasta este una dintre lozincile frecvent folosite de fermierii germani care sunt în grevă în aceste zile. Adesea puteți vedea aceasta lozincă pe numaratele tractoare care defilează în aceste momente prin centrele urbane germane, de la München la Köln și Berlin. Lozinca este extrem de potrivită in contextul politicilor „verzi”.
Este necesar să înțelegem motivele profunde al acestor proteste, care parțial au fost determinate de reducerile subvențiilor agricole decise de guvernul Scholz (reduceri care, totuși, au fost în parte deja reduse în speranța inutilă de a mai potoli nemulțumirea). Însă aici avem ceva mai mult, iar pentru a înțelege, ar trebui mai întâi să reducem din zgomotul produs de mass-media mainstream și al așa-zișilor „experți” agronomi, care de ani de zile, sub influența ideologiei „verde”, au susțint adoptarea celor mai aberante propuneri ale Comisiei UE, precum aceea „Nature restoration law”, care ar viza protejarea a cel puțin 20% din suprafața terestră și marină a UE până în 2030, prin reducera spațiilor cultivate sub pretextul „protejarii climei”.
Astfel ca trebuie să înțelegem riscurile pe care aceste politici sinucigașe le implică. Reducerea capacității de producție a agriculturii la nivel european înseamnă, de fapt, punerea în pericol a autosuficienței noastre alimentare , eliminarea multor locuri de munca si depinderea tot mai mult de importurile din alte continente.
Asa cum zic protestarii germani acesti birocrati de la Bruxelles care nu au lucrat niciodată pământul, care nu știu ce înseamnă să-l cultive, știu ce este bine și ce este rău pentru agricultură și pentru umanitate…si tot ei fac legile. Ce ar putea merge prost?
