Avocatul Bogdan Ilea a publicat recent o postare care nedetermina să facel un apel către toți sășăjenii: fostul episcop al Sălajului, Petroniu Florea (nume laic: Florea Petru), a cerut executarea silită a unei femei de 70 de ani și scoaterea apartamentului acesteia la licitație, pe baza unui împrumut de 80.000 de euro pe care susține că i l-ar fi acordat în 2013. Totul vine pe fundalul unui dosar penal în care fostul ierarh este cercetat pentru o presupusă fraudă de milioane de lei și deținerea unei averi deloc greu de neimaginat pentru o înaltă mască bisericească
Cazul nu este doar revoltător, ci și simptomatic pentru o realitate pe care prea mulți o ignoră: în timp ce oamenii își rup din puținul lor pentru a susține „casa Domnului”, acești ierarhi își folosesc poziția pentru a învârti bani, a face presiuni și, iată, a încerca să lase o femeie în vărstă fără acoperiș deasupra capului în prag de sărbători…
De aceea, ne gandeam sa lansam un apel direct către sălăjeni „haideți să o ajutăm noi pe această femeie” doar că, ce să vezi, se pare că femeia asta nu este chiar în situația disperată pe care ar sugera-o o primă lectură emoțională a cazului. Potrivit unor informații apărute în spațiul public, familia acesteia nu este lipsită de resurse. Fiul femeii ar fi vândut recent o proprietate valoroasă, ceea ce ridică întrebări legitime: de ce a fost nevoie ca o persoană vârstnică să contracteze un împrumut de zeci de mii de euro, dacă familia sa ar fi avut capacitatea financiară să o sprijine?
Întrebarea care planează, chiar și fără probe directe, este dacă nu cumva ne aflăm în fața unei vechi și clasice „șmecherii” clericale, în care fostul episcop Petroniu Florea ar fi putut scoate bani din visteria Episcopiei sub pretextul „ajutorării” unei credincioase aflate în nevoie. Iar acum, odată ce poziția de putere i-a fost retrasă și presiunea dosarelor penale crește, oalele s-au spart și nota de plată e trecută brusc pe numele femeii.
Este greu de crezut că un înalt ierarh, cu acces la resursele financiare ale unei instituții religioase importante, ar fi simțit nevoia să acorde, din fonduri personale, un împrumut de 80.000 de euro unei bătrâne fără garanții serioase, fără dobândă, și fără un interes ascuns. Mai degrabă pare o „inginerie financiară” eșuată, în care ajutorul social a fost doar fațada, iar adevăratele mize ar putea fi legate de circulația banilor în interiorul instituției.
Dacă această ipoteză se confirmă sau nu va rămâne în sarcina procurorilor să o clarifice, însă rămâne legitimă suspiciunea că episodul cu apartamentul scos la licitație nu este doar o simplă poveste de datorie restantă, ci un fir desprins dintr-un ghem mult mai mare al practicilor netransparente din zona relației dintre Biserică, bani și influență locală.
