Pe măsură ce armata israeliană continuă activitatea de represiune asupra Gazei, un mesaj interesant a ieșit la lumină din partea a 12 senatori americani către procurorul șef al Curții Penale Internaționale, Karim Khan. Este binecunoscut faptul că CPI analizează posibila inculpare a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu și a altor înalți funcționari israelieni pentru rolul lor direct în cel mai mare masacru de civili într-un timp atât de scurt de la 1945 încoace. Crimele de război comise zilnic în Gaza sunt cunoscute de câtre oricine nu se informează din presa mainstream.
Dar ceea ce merită menționat aici este tonul scrisorii senatorilor americani, care, după ce și-au expus motivele idiosincratice pentru care inculparea nu ar trebui să aibă loc, au trecut la o concluzie mult mai adecvată culturii din care provin:
„Dacă emiteți un mandat de arestare pentru conducerea israeliană, vom interpreta acest lucru nu doar ca o amenințare la adresa suveranității Israelului, ci și a suveranității Statelor Unite. Țara noastră a demonstrat prin Legea pentru Protecția Militarilor Americani în ce măsură suntem pregătiți să ne apărăm suveranitatea. (…) Dacă vă îndreptați asupra Israelului, noi ne vom îndrepta asupra dumneavoastră. Dacă mergeți înainte cu măsurile indicate în raport, vom lua măsuri pentru a opri orice sprijin american pentru CPI, vom sancționa angajații și asociații dumneavoastră și vă vom interzice, pe dumneavoastră și familiile dumneavoastră, accesul în Statele Unite. Ați fost avertizați.”
Această scrisoare merită o reflectare adecvată. Primul element de observat este relația dintre SUA și Curtea Penală Internațională. SUA (ca și Israelul) nu au semnat niciodată Tratatul de la Roma din 1998 care a instituit curtea, nu sunt membri ai acesteia și nu se consideră subordonați acesteia, dar o finanțează. Finanțarea este, desigur, o modalitate elegantă de a influența orientarea Curții, care beneficiază de aprobarea americană atâta timp cât se ocupă de încălcările drepturilor omului în Congo, Uganda, Sudan, Georgia, Burundi, Kenya, Libia, Coasta de Fildeș, Mali și alte locuri din „jungla” mondială (cit. Borrell).
Al doilea element de observat este conceptul de „ordine definită de reguli” (rules-based order, cunoscut și ca Liberal International Order) despre care SUA și vasalii săi vorbesc zilnic. Este vorba despre o ordine rigidă și inflexibilă, care poate duce chiar la anihilarea militară a violatorului, cu excepția cazului în care violatorul este un prieten, deoarece, așa cum spunea cineva, „pentru dușmani se aplică legile, pentru prieteni ele sunt interpretate.”
(text preluat și tradus de la Andrea Zhok)
