Partidul de opoziţie Tisza a intrat oficial în campania pentru alegerile parlamentare din 12 aprilie cu un program electoral de 240 de pagini care îşi asumă deschis ce premierul Viktor Orbán a evitat constant: o taxă anuală pe marile averi, calendar pentru adoptarea monedei euro şi decuplarea Ungariei de la energia rusească până în 2035. Formaţiunea de centru‑dreapta condusă de fostul insider guvernamental Péter Magyar se prezintă drept alternativa capabilă să „repare” relaţia cu Uniunea Europeană, să deblocheze miliardele de euro îngheţate pentru încălcarea statului de drept şi să readucă ţara pe o traiectorie economică „funcţională şi umană”.
Programul Tisza introduce o taxă anuală de 1% pe segmentul de avere care depăşeşte pragul de 1 miliard de forinţi – aproximativ 3,13 milioane de dolari –, o măsură menită să crească veniturile bugetare fără a împovăra suplimentar clasa de mijloc şi angajaţii cu venituri mici. În acelaşi timp, partidul promite reducerea impozitului pe venit pentru cei care câştigă sub salariul median, încercând să repoziţioneze discursul economic departe de retorica „taxelor mici pentru toţi” promovată de Fidesz şi să mute accentul pe redistribuţie şi echitate fiscală. Tabăra guvernamentală şi presa apropiată de putere zugrăvesc însă planurile Tisza ca pe un „model de la Bruxelles pentru falimentarea Ungariei”, avertizând că taxarea averilor şi capitalului ar compromite competitivitatea şi ar alunga investiţiile.
Pe plan geopolitic şi instituţional, mesajul este la fel de clar: Tisza declară că vrea o ancorare fermă a Ungariei în Uniunea Europeană şi NATO şi un „calendar previzibil şi realizabil” pentru adoptarea monedei unice, după ani de ambiguitate strategică sub guvernările lui Orbán. În plan intern, asta ar presupune relansarea negocierilor cu Bruxelles pentru deblocarea fondurilor europene suspendate tocmai din cauza derivei iliberale a regimului Fidesz, bani pe care Magyar promite să îi folosească pentru investiţii şi un fel de „New Deal maghiar” destinat să scoată economia din stagnare. În oglindă, Orbán insistă că adevărata miză este apărarea „suveranităţii” energetice şi fiscale a ţării şi sugerează că liderul Tisza ar fi, de fapt, „trimisul Bruxelles‑ului” în politica de la Budapesta.
Unul dintre cele mai sensibile capitole ale programului vizează energia: Tisza se angajează să elimine dependenţa de resursele ruseşti până în 2035 şi să dubleze ponderea energiei regenerabile până în 2040, promiţând în acelaşi timp construirea unei noi centrale nucleare. Proiectul Paks 2, construit cu tehnologie şi finanţare rusească şi devenit simbol al apropierii lui Orbán de Moscova, ar urma să fie supus unei „revizuiri cuprinzătoare” în cazul schimbării de putere. Într‑un peisaj regional marcat de războiul din Ucraina şi de sancţiunile împotriva Rusiei, promisiunea unei tranziţii energetice ordonate, fără „şocuri” pentru populaţie, este însă dificil de transpus în politici concrete, iar însuşi Magyar a admis în trecut că renunţarea la gazul rusesc trebuie făcută etapizat, cu termen‑limită 2035.
Documentul intitulat „Fundamentele unei Ungarii funcţionale şi umane” acordă spaţiu important reformei serviciilor publice, unde Tisza promite intervenţii rapide în sănătate, educaţie, sistemul de protecţie socială, protecţia copilului şi transportul public, domenii afectate de subfinanţare şi politizare în ultimul deceniu. Dincolo de formule programatice, miza politică este de a capitaliza nemulţumirea unui electorat obosit de scandaluri de corupţie şi de un nivel de trai erodat de inflaţie, într‑un moment în care sondajele arată că peste 60% dintre maghiari cred că ţara merge „în direcţia greşită”, inclusiv o majoritate covârşitoare în rândul pensionarilor, public‑ţintă tradiţional al lui Orbán.
Pe scena politică, Tisza apare, deocamdată, ca cel mai serios concurent al Fidesz de la victoria din 2010 încoace. Mai multe institute de sondare – între care 21 Institute şi Publicus – indică un avans pentru Tisza între 8 şi 16 puncte procentuale în rândul alegătorilor decişi, deşi institutele apropiate de guvern continuă să crediteze Fidesz drept favorit şi subliniază ponderea încă ridicată a indecişilor. În acest context, nu este întâmplător că prim‑ministrul ungar a primit recent şi un sprijin simbolic din exterior: preşedintele SUA, Donald Trump, l‑a susţinut public pe Orbán pentru un nou mandat, încercând să consolideze axa liderilor conservatori în Europa Centrală înaintea votului din aprilie.
În jurul lui Péter Magyar se joacă, aşadar, nu doar soarta alternanţei la putere în Ungaria, ci şi direcţia strategică a ţării faţă de Bruxelles, Moscova şi Washington. Un succes electoral al Tisza ar însemna nu doar reconfigurarea spectrului politic de la Budapesta, ci şi o schimbare de ton în dosare cheie pentru regiune – de la politica energetică şi relaţia cu Rusia până la disciplinarea fiscală a marilor averi şi relansarea proiectului european în interiorul graniţelor ungare.
