Consiliul de conducere al Societății Timișoara a anunțat, printr-un comunicat, laureații premiilor pe anul 2025, cel mai controversat fiind Premiul „Secera și ciocanul”, atribuit în tandem Liei Savonea și Elenei Costache. Distincția are o formulare explicit sancționatorie: este acordată „pentru efortul deosebit depus întru conservarea și susținerea sistemului și structurilor (neo)comuniste în România”. Faptul că două dintre cele mai puternice figuri din arhitectura actuală a justiției – președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție și președinta Consiliului Superior al Magistraturii – primesc Premiul „Secera și ciocanul” transformă lista anuală a Societății Timișoara într-un rechizitoriu moral la adresa „noii” justiții.
Lia Savonea conduce, din iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce anterior a fost judecătoare la Secția penală a instanței supreme și președintă a Curții de Apel București. În paralel, Elena Costache este președinta CSM pentru mandatul 2023–2029, poziție din care structurează politicile interne ale sistemului judiciar. Asocierea numelor lor cu un premiu ce evocă explicit simbolurile comunismului – secera și ciocanul – transmite mesajul că, în viziunea Societății Timișoara, actuala garnitură de conducere a justiției nu rupe cu reflexele trecutului, ci le perpetuează.
Cine este Societatea Timișoara și ce înseamnă acest premiu
Societatea Timișoara este o organizație civică născută în zilele Revoluției din Decembrie 1989, din grupul de intelectuali care au formulat Proclamația de la Timișoara, unul dintre cele mai articulate documente anticomuniste ale începutului de tranziție. De peste trei decenii, organizația acordă anual un set de premii care funcționează ca un barometru moral: de la „Speranța”, pentru contribuții la destrămarea structurilor comuniste și menținerea speranței democratice, până la „Secera și ciocanul”, conceput ca „anti-premiu” pentru promotorii reflexelor (neo)comuniste.
Conform prezentării oficiale, Premiul „Secera și ciocanul” se acordă „pentru efortul depus întru conservarea și susținerea sistemului și structurilor (neo)comuniste în România”, fiind de-a lungul anilor o marcă a sancționării publice a unor figuri controversate. În edițiile precedente, aceeași distincție a vizat nume sonore din politică și spațiul public – de la Tudorel Toader, criticat pentru reformele considerate nocive în justiție, până la Rareș Bogdan, premiat în 2024 pentru modul în care, în viziunea Societății, întreține nostalgii și structuri de tip vechi. În acest context, includerea Liei Savonea și a Elenei Costache în palmaresul „Secera și ciocanul” ridică nivelul confruntării simbolice: nu mai sunt vizați doar politicieni, ci chiar vârful piramidei judiciare.
De ce Lia Savonea și Elena Costache
Atât Lia Savonea, cât și Elena Costache au fost în ultimii ani în centrul unor ample controverse, care au polarizat magistratura și opinia publică. Alegerea Liei Savonea ca președintă a Înaltei Curți, în urma unei proceduri în care a fost singura candidată și a primit 9 voturi din 10 în Secția pentru judecători a CSM, a alimentat suspiciunile privind funcționarea internă a sistemului judiciar și a filtrelor de meritocrație. În paralel, Elena Costache, ca președintă a CSM, a devenit ținta unor campanii civice și a unei petiții publice care cere revocarea ei, criticii acuzând un stil de conducere opac, un discurs agresiv la adresa magistraților contestatari și o protejare a „castelor” din sistem.
Un editorial dur apărut la Timișoara descria, în noiembrie 2025, un „grup oligarhic” care ar fi acaparat justiția, cu Lia Savonea și Elena Costache în prim-plan, acuzând „noua justiție” că spijină, prin decizii și mecanisme procedurale precum prescripția, închiderea a peste 11.000 de dosare cu un prejudiciu estimat la 1,2 miliarde de euro. Astfel de texte, care susțin că „hoții și corupții” sunt beneficiarii reali ai protecției oferite de arhitectura actuală a justiției, au creat un fundal de puternică contestare civică, pe care decizia Societății Timișoara îl validează simbolic prin acordarea Premiului „Secera și ciocanul”
Premiile din 2025: contrastul între „Speranța” și „Secera și ciocanul”
Lista premiilor Societății Timișoara pe 2025 este construită deliberat în contrapunct. Pe de o parte, Premiul „Speranța” îi onorează pe actorul Victor Rebengiuc și pe activista civică Raluca Moroșanu „pentru cea mai însemnată contribuție la instaurarea democrației, destrămarea structurilor comuniste și menținerea speranței în România”. Alături de ei, Premiul „Ion Monoran” merge la Inițiativa Timișoara și Tudor Chirilă, pentru „stăruința în demersurile de a decanta valorile morale în societatea românească”, iar Premiul „Alexandra Indrieș” îl recompensează pe artistul vizual Dan Perjovschi pentru aportul său la dezvoltarea spiritului civic și promovarea statului de drept.
În același comunicat, Premiul de jurnalism civic „Oscar Berger” merge către N.C. Munteanu și jurnaliștii Recorder Mihai Voinea și Andreea Pocotilă, iar Premiul „Punctul 12 al Proclamației de la Timișoara” îi este decernat lui Christian Mititelu, pentru promovarea principiilor Proclamației în diaspora. Așezat în acest ansamblu, Premiul „Secera și ciocanul” acordat Liei Savonea și Elenei Costache devine contraponderea necesară: în aceeași fotografie simbolică în care se află figuri asociate cu democrația și civismul, Societatea Timișoara plasează vârful instituțional al justiției în zona „structurilor (neo)comuniste”.
Pentru o organizație născută din Revoluția de la 1989, recuperarea simbolului „secera și ciocanul” sub forma unui premiu negativ este, în sine, un act de memorie politică. Mesajul transmis prin alegerea Liei Savonea și a Elenei Costache ca laureate ale Premiului „Secera și ciocanul” este că, din perspectiva Societății Timișoara, bătălia cu reflexele vechiului regim nu s-a încheiat, ci se poartă astăzi chiar în interiorul instituțiilor cheie ale statului de drept.
În lipsa, deocamdată, a unei reacții publice din partea celor două beneficiare ale „distincției”, decizia Societății Timișoara riscă să adâncească prăpastia între o parte a societății civile și establishmentul judiciar, dar în același timp obligă la o discuție despre transparență, responsabilitate și ruptura – sau continuitatea – dintre justiția postcomunistă și mecanismele puterii de altădată. Într-o țară în care simbolurile comunismului sunt încă obiect de dispută, faptul că Premiul „Secera și ciocanul” este purtat, în 2025, de numele Liei Savonea și al Elenei Costache marchează una dintre cele mai dure sancțiuni morale formulate, în ultimii ani, la adresa conducerii sistemului judiciar.
