Duminică dimineață. Ora la care un om normal își bea cafeaua și se uită pe geam. Ilie Bolojan e plecat în Republica Moldova, deci nu se uită pe geamul lui, ci pe altul. Și exact în fereastra asta, când șeful PNL e la câteva sute de kilometri distanță și nu poate ridica telefonul în trei secunde, Nicușor Dan iese la Cotroceni și anunță, calm, ca cineva care comandă un croissant, că l-a desemnat premier pe Adrian Veștea. Prim-vicepreședinte PNL. Din partidul lui Bolojan. Fără să-l fi întrebat pe Bolojan. Fără să fi întrebat conducerea PNL. Pur și simplu, „în aceste condiții, îl desemnez”. Condițiile, vă spun eu, sunt minunate. Pentru PSD.
Hai să fim oameni serioși un minut, înainte să redevenim ironici. Ce s-a întâmplat de fapt aici nu e o decizie de guvernare. E o operație chirurgicală pe un partid. Iar Bolojan, care nu e prost și a mai văzut câteva în viața lui, a spus lucrurilor pe nume în mai puțin de o oră: „un act ostil, o evidentă încercare de rupere a PNL”. Ciucu, mai direct, a aruncat pe masă trei cuvinte care sună a roman de Le Carré: complot, trădare, ingerință. Nu e isterie. E descrierea tehnică a ceea ce tocmai s-a întâmplat.
Și de ce tocmai Veștea? Pentru că nu e „un liberal oarecare”, și aici e toată sarea și piperul. Nicușor Dan nu a scos din pălărie primul pnl-ist care i-a ieșit în cale. L-a ales fix pe omul din aripa anti-Bolojan a partidului, cea care, încă din mai, voia ca PNL să rămână la guvernare lângă PSD. În ședința BPN din 10 mai, când partidul a votat să nu mai facă alianță cu social-democrații, Veștea a fost printre cei zece care s-au abținut. Nu a votat „nu”. S-a abținut. Adică a lăsat ușa întredeschisă, ca un chiriaș care speră că proprietarul se va mai întoarce cu o ofertă mai bună. Iar acum proprietarul s-a întors. Numai că proprietarul nu e PNL. E Cotroceni. Și oferta e Palatul Victoria.
Detaliul cu clubul Nuba din Poiana Brașov, unde premierul desemnat a fost filmat alături de Hubert Thuma, e doar cireașa. Nu schimbă fondul, dar îți spune cam ce fel de „guvern la firului ierbii” ni se pregătește. Firul ierbii, evident, crește mai bine în stațiuni. Concluzia se scrie singură: cine alege dintr-un partid exact fracțiunea care voia înapoi la PSD și o pune la butoane peste capul liderului ales nu „caută o soluție de criză”. Construiește o falie. Iar prima falie devine, în timp, două partide. Politologii au și spus-o, la cald: procesul de rupere a PNL a început azi-dimineață, odată cu numele „Veștea”.
Ca să înțelegem cui îi folosește, să recapitulăm cine a dărâmat guvernul Bolojan acum cinci săptămâni. PSD și AUR, cu un scor record, 281 de voturi. PSD a vrut jos austeritatea și jos Bolojan, dar — atenție — fără să iasă din ecuația puterii. Grindeanu a fost limpede: vrea să continue „în această coaliție”, doar că recalibrată. Adică PNL la guvernare, dar un PNL cuminte, dezbrăcat de Bolojan și de reformele lui incomode. Ce-i livrează acum, pe tavă, președintele „societății civile”? Exact asta. Un premier liberal din aripa prietenoasă cu PSD, un PNL spart în două și, prin urmare, un partener de coaliție mult mai docil. PSD nu putea visa la mai mult nici dacă scria scenariul singur. De fapt — ironia ironiilor — pare că l-a scris. Așa că da, teza stă în picioare ca un brad: Nicușor Dan face, cu mâna lui, treaba pe care PSD a încercat s-o facă prin moțiune. Unul a dat cu berbecul în ușă, celălalt intră acum frumos și mută mobila.
Și aici merită să ne oprim puțin la transformarea uluitoare a domnului Dan, pentru că e un moment care cere o clipă de rememorare. Vă mai amintiți de Nicușor Dan? Profesorul de matematică, omul care a făcut un partid întreg din indignarea față de „băieții deștepți”, din procese pe ilegalități urbanistice, din refuzul de a sta la masă cu PSD-ul „blaturilor”. Întreaga lui biografie politică e construită pe ideea că el e omul care NU face combinații pe la spate, care NU ocolește instituțiile, care NU joacă jocuri de culise. „Onestitate”, „transparență”, „instituții”, astea erau cuvintele. Ei bine, omul ăsta tocmai a executat cea mai curată manevră de culise din ultimii ani: a desemnat premierul dintr-un partid fără să anunțe partidul, alegând momentul în care liderul e plecat din țară și mizând pe o fractură internă pe care o cunoștea perfect. Dacă asta ar fi făcut-o Dragnea, am fi avut editoriale despre „lovitura de palat”. Pentru că o face Nicușor Dan, ni se vinde drept „responsabilitate în criză”.
Nu spun că omul s-a schimbat. Spun că, poate, abia acum îl vedem fără filtrul de campanie. Iar ce vedem e un jucător politic foarte clasic, foarte bucureștean, care a învățat repede că de la Cotroceni se poate face mai mult cu o desemnare bine cronometrată decât cu o mie de comunicate despre integritate.
Rămâne, totuși, contraargumentul serios, și merită tratat ca atare, nu expediat. Apărătorii deciziei vor spune: România e în criză, leul a atins minime istorice, am ars miliarde doar ca să ținem cursul, e o dronă căzută la Galați, AUR crește, iar dacă mergem la anticipate riscăm un cataclism suveranist. Tomac n-a strâns voturile. Deci președintele a luat singurul om care POATE construi o majoritate — un liberal pro-occidental, de dialog — ca să avem, în sfârșit, un guvern și să ținem extremiștii departe de Palatul Victoria. Veștea însuși a fost descris drept „categoric pro-occidental”. Sună frumos. Problema e că nu ține.
Întâi, dacă scopul era stabilitatea, un telefon către Bolojan costa zero lei și zero euro. Nu-l dai. Alegi, în schimb, varianta care GARANTAT aprinde partidul. Un om care vrea stabilitate nu începe prin a destabiliza al doilea partid pro-european din țară. Al doilea, cum oprești extremiștii spărgând tabăra pro-europeană? AUR a și răspuns, prin Petrișor Peiu, în câteva minute: propunere „ridicolă”, nu votăm un guvern din care nu facem parte. Deci numirea asta nu cumpără niciun vot suveranist. Se sprijină, din nou, pe… PSD. Adică pe exact partidul care, alături de AUR, a dărâmat guvernul. „Ca să oprim extremiștii” facem un guvern care depinde de aliatul de moțiune al extremiștilor. Genial. Iar al treilea, și cel mai important, un PNL rupt în două înseamnă un pol pro-european mai slab, nu mai puternic. Pe termen mediu, fix asta visează suveraniștii, respectiv o dreapta fărâmițată, ușor de înghițit bucată cu bucată. „Apărarea împotriva extremiștilor” a devenit, în România anului 2026, alibiul universal: justifică orice, de la desemnări peste noapte până la coaliții contra naturii. E parola care deschide orice ușă fără să mai dea nimeni explicații. Așa că nu, explicația cu extremiștii nu stă în picioare. E o frunză de viță pusă peste o decizie care, citită la rece, urmează perfect interesul PSD: un premier comod, un PNL fracturat, o coaliție recalibrată.
Poate mă înșel. Poate Veștea strânge cele 233 de voturi, guvernează minunat, atrage fonduri europene cum a atras la Brașov și peste un an scriu un editorial în care îmi cer scuze. Mi-ar plăcea. Țara are nevoie de un guvern, nu de încă o telenovelă. Dar până atunci, hai să numim lucrurile pe nume. Astăzi nu s-a desemnat un premier. S-a deschis o falie într-un partid, de către omul care și-a construit cariera promițând că el nu face așa ceva, în beneficiul partidului care a dărâmat guvernul. Iar undeva, într-un birou cu perdele grele, cineva de la PSD își bea cafeaua de duminică zâmbind. Nici măcar nu a trebuit să plătească berbecul. I l-a împrumutat Cotroceniul.
