Dan Băzăvan, Președintele Asociației Civice Stop Discriminării Cetățenilor, a denunțat public în repetate rănduri abuzurile și lipsa de responsabilitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pe care îl descrie drept o instituție „bugetivoră și inutilă”. După ce a obținut câștig de cauză în două procese împotriva acestei instituții, Băzăvan a fost nevoit să inițieze proceduri de executare silită pentru a forța CNCD să respecte hotărârile definitive ale instanțelor.
În ambele cazuri, instanțele au fost obligate să corecteze erori materiale din documentele oficiale, inclusiv denumirea greșită a debitorului și a creditorului. Aceste inadvertențe, în opinia lui Băzăvan, reflectă o combinație de incompetență și dispreț față de lege, alimentată de o cultură instituțională opacă și autosuficientă.
Criticile nu se opresc aici. Băzăvan a mai expus ceea ce consideră a fi adevărata față a CNCD: salarii exorbitante, de până la 100.000 de lei lunar pentru funcționarii de rang înalt, și beneficii colaterale plătite din bani publici. În loc să combată discriminarea, instituția e mai ocupată să-și întrețină propriii angajați cu venituri regale, total disproporționate față de performanțele și relevanța sa.
Mai mult, decizia Consiliului Superior al Magistraturii de a exclude de pe portalul instanțelor informațiile legate de aceste executări silite, la cererea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, este văzută de Băzăvan ca o încercare deliberată de a ascunde derapajele acestei instituții. În loc să promoveze transparența, CNCD demonstrează o preocupare obsesivă pentru protejarea propriei imagini, sacrificând interesul public pe altarul impunității instituționale.
Această situație trebuie să ne facă se ne întrebăm despre rolul și legitimitatea acesti structuri care în ciuda denumirii mai mult discriminează pe românii și deși „autonomă și independentă”, funcționează ca o anexă privilegiată a statului român, cheltuind resurse publice fără a da socoteală pentru rezultatele obținute.
