Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice cetățean care mai crede că legea se aplică tuturor în mod egal și că responsabilitatea publică nu poate fi opțională. Cazul „diplomei Moșteanu” a ieșit din zona CV-urilor contradictorii și a diplomelor ambiguë și a devenit un simbol al modului în care oameni puși în funcții decisive ne pot conduce pe baza unor acte neclare, contradictorii sau chiar falsificate. Ionuț Moșteanu, fost ministru al Apărării, un om care a avut puterea de a decide trimiterea românilor în zone de conflict, și-a construit un traseu carieristic plin de rupturi: într-un CV figura ca absolvent al Universității Athenaeum, pe care instituția a negat oficial că l-ar fi avut student, iar ulterior a apărut ca absolvent Bioterra, cu o diplomă emisă la mulți ani după perioada presupusă de finalizare a studiilor. Durata programelor, instituțiile și cronologia nu se potrivesc, iar totuși necinstea a fost pusă să conducă Armata României, aia care o fi ea.
Ironia amară este că acest om nici măcar nu și-a făcut armata, reușind să se eschiveze, numai el știe cum, în timp ce alții au fost obligați să meargă. Cu acest necinstit usr-ist ajuns în fruntea Ministerului Apărării, am fi riscat trimiterea a mii de tineri la război pentru interesele altora. Nu este un moft să cerem clarificarea actelor și a diplomei, nu este răzbunare să cerem verificarea CV-urilor și a documentelor publicate, și nu este vendetă să cerem răspundere penală. Este un drept și o obligație civică ca statul și cetățenii să nu accepte ca falsul, fuga de responsabilitate și ambițiile politice să devină mecanisme prin care funcțiile publice sunt ocupate. De aceea ar fi necesară o plângere penală, din partea noastră a tuturor, pentru a solicita claritate, aplicarea legii și protecția interesului public. Dacă un ministru a avut voința să ne trimită în război pentru interesele altora, atunci noi, cetățenii, avem obligația să-l trimitem în fața legii pentru liniștea, pacea și siguranța noastră.
Când falsul, inconsecvența și ambițiile politice se combină, rezultatul este periculos: riscăm, cu toții, să fim implicați într-un război cu consecințe nefaste pentru generații întregi. Chiar nu am învățat nimic din Ucraina, legat de cât de mult pot conduce corupția și minciuna? România are nevoie de adevăr, de transparență și de curaj. O plângere penală împotriva lui Moșteanu ar putea fi începutul unei normalități: aceea în care cei care au puterea să decidă asupra vieților altora nu pot scăpa de răspundere când vine vorba de propriile lor acte. Ne rămâne o ultima întrebare: de ce aceste autorități care pretind independența justiției și a procuraturii nu se autosesizează in cazul lui Moșteanu le impiedica pensiile speciale?
