Arheologii Muzeului Județean Mureș au scos la lumină, în comuna Cristești, un cimitir roman timpuriu cu aproximativ 30 de morminte și o groapă comună în care se aflau circa 20 de schelete de copii, descoperire datată la începutul existenței provinciei romane Dacia, la granița dintre secolele II și III d.Hr.
Cercetările se desfășoară în cadrul unui contract de arheologie preventivă, impus de legislația patrimoniului cultural înaintea deschiderii unei balastiere, pe o suprafață de circa cinci hectare situată în zona gării vechi din Cristești, în apropierea combinatului Azomureș și a râului Mureș. Este o oportunitate rară pentru specialiști: investigarea sistematică, la o scară atât de mare, a unui sit roman despre care literatura de specialitate vorbea încă din secolul al XIX-lea, dar care nu fusese cercetat niciodată în mod extensiv.
Un cimitir cu inventar bogat
Responsabilul științific al șantierului, Nicoleta Man, șefa Secției de Arheologie a Muzeului Județean Mureș, a declarat că au fost identificate aproximativ 30 de morminte, dintre care 10 au fost cercetate integral până în prezent. Inventarul funerar este considerat bogat pentru o populație de nivel mediu: vase de sticlă, monede romane, obiecte de podoabă și opaițe, toate depuse cu grijă alături de defuncți. Din cele 10 morminte investigate, două aparțineau adulților și șapte copiilor, ceea ce sugerează o mortalitate infantilă ridicată în acea comunitate.
Cimitirul combină două rituri funerare, reflectând trăsăturile epocii: înhumația (îngroparea corpului întreg) și incinerația (arderea trupului, cu depunerea oaselor calcinate în vase ceramice), practici coexistente în Dacia romană în primele decenii ale provinciei. Unele morminte se aflau la adâncimi surprinzător de mici – în jur de 30 de centimetri – și au fost parțial afectate de arăturile repetate de-a lungul secolelor.
Groapa comună: o epidemie din negura timpului?
Cea mai tulburătoare descoperire a campaniei este o groapă comună în care se aflau aproximativ 20 de schelete de copii, depuși fără inventar funerar sau cu unul extrem de redus. Nicoleta Man explică faptul că, prin analogie cu descoperiri similare din alte situri ale Imperiului Roman și ale Daciei, o astfel de groapă comună indică, cel mai probabil, consecința unei epidemii ce a lovit comunitatea la scurt timp după instalarea romanilor în zonă. Mortalitatea masivă în rândul copiilor, imposibilitatea sau lipsa resurselor pentru înmormântări individuale și absența unui ritual funerar elaborat sunt semnale clare ale unei calamități sanitare.
Datarea descoperirii se sprijină pe mai multe argumente, printre care o monedă emisă pentru împărăteasa Faustina, soția lui Antoninus Pius, datată în jurul anului 114 d.Hr., coroborată cu alte piese numismatice și ceramice caracteristice începutului provinciei romane Dacia.
Cristești – un nod al lumii romane din Dacia
Situl de la Cristești nu este o descoperire izolată, ci se înscrie într-un context arheologic și istoric bine documentat. Zona este atestată drept un important centru meșteșugăresc roman, cu ateliere și cuptoare ceramice care produceau vase destinate atât coloniștilor romani, cât și populației autohtone daco-romane. Castrul roman de la Cristești este monument istoric de importanță națională (cod LMI MS-I-m-B-15368.02), iar importanța militară a locului este dovedită de o Diplomă Militară emisă la 8 iulie 158 d.Hr., care menționează trupe staționare în Dacia Superioară, inclusiv unități de cavalerie mauretaniană.
Lucrarea de referință privind situl, Așezarea romană de la Cristești, a fost publicată în 2011 de chiar Nicoleta Man, la Editura Mega din Cluj-Napoca, în cadrul seriei Archaeologica a Muzeului Județean Mureș – o dovadă că actuala cercetătoare are una dintre cele mai profunde cunoașteri ale acestui teritoriu.
O fereastră deschisă spre istoria Transilvaniei romane
Nicoleta Man subliniază că descoperirile din campania actuală completează și nuanțează tabloul așezării de la Cristești, arătând că aceasta era un vicus – un sat roman nefortificat – populat de meșteșugari, comercianți și familiile lor, un sătuc viu și aglomerat care servea și nevoile garnizoanei din castrul vecin. Cercetările urmează să continue, suprafața investigată urmând să crească pe măsură ce lucrările de pregătire a balastierei avansează, iar specialiștii estimează că noi descoperiri sunt posibile în lunile următoare.muzeulmures+2
Municipiul Târgu Mureș și împrejurimile sale se dovedesc, din nou, un teritoriu cu un potențial arheologic excepțional, care merită o atenție susținută din partea instituțiilor de cultură și a autorităților județene.
Notă de redacție: Articolul se bazează pe informații furnizate de Agenția Națională de Presă Agerpres și pe date din literatura de specialitate privind situl roman de la Cristești.
