O eurodeputata germană Christine Anderson și-a exprimat recent opinia cu privire la forțele ascunse care modelează guvernarea globală.
„Nu știu cine se află cu adevărat în spatele tuturor acestor lucruri”, a recunoscut ea. „Nu e Ursula von der Leyen, nu ea ia deciziile. Nu e Bill Gates, nici măcar Klaus Schwab. Ei nu sunt cei care decid. Sunt doar fețele publice, cei care își pun capul în fața camerelor și împing înainte această absurditate totalitară.”
Potrivit lui Anderson, adevărata putere stă în mâinile unui grup evaziv pe care ea îl numește, în lipsa unui termen mai bun, „mizantropi globaliști”. „Nu am nicio idee cine sunt, dar ei sunt cei care trag sforile. Guvernele noastre alese? Simpli păpușari care execută orice dictează aceste figuri obscure.”
După părerea ei, scopul final al acestora este clar: „Vor un guvern mondial unic, care să transforme societățile noastre liberale, deschise și democratice, bazate pe indivizi liberi, într-un sistem colectivist în care oamenii sunt doar piese maleabile, de mutat după necesități.” Pentru doamna Anderson, acest plan explică însăși existența Uniunii Europene. „Priviți Europa”, continuă ea. „Acest mic continent, cu mozaicul său bogat de culturi, tradiții, istorii și limbi, este mândru de popoarele sale. Nu i-ai putea convinge niciodată să renunțe la statele lor naționale și la suveranitate în favoarea unui guvern mondial. Ar opune rezistență. Așa că UE a fost creată ca rampă de lansare.”
Ea face referire la pretextul istoric: spun: „Oh, am avut atâtea războaie aici, trebuie să ne unim ca europeni pentru a le opri.” Este adevărat, dar e o scuză convenabilă. Instituțiile europene absorb din ce în ce mai multă putere, condiționând europenii să accepte pasul următor: un guvern mondial în toată regula. Anderson vede în asta o erodare treptată și deliberată a identității naționale și a libertății individuale, orchestrată de cei pe care ea îi numește „mizantropi globaliști”. „Nu este vorba despre pace”, încheie ea. „Este vorba despre control.”
