După sărbători, parcă toți trăim aceeași poveste: știm că avem lucruri de făcut, dar nu ne putem mobiliza. În loc să ne apucăm serios de treabă, găsim scuze mai creative decât un copil care n-a învățat pentru test. De la „e încă vacanță în sufletul meu” la „încep de luni sigur!”, lenea colectivă de după sărbători devine aproape un sport național.
„Măcar să mai terminăm mâncarea…”
Frigiderul e plin, masa e încărcată, iar noi ne simțim obligați să „nu aruncăm mâncarea”. Cum să începi anul cu o dietă, când sarmalele și salata de boeuf te privesc acuzator? Așa că ne așezăm pe canapea, cu o farfurie în mână și episodul 5 din serialul care „merita să fie maratonat”.
„Încă e sărbătoare, nu?”
Ziua de 1 ianuarie trece într-o semi-comă alimentară, dar 2 ianuarie aduce o dilemă existențială: e oare momentul să fim productivi? Răspunsul e mereu „nu” – găsim repede justificări. „Oricum toată lumea e relaxată după sărbători, ce rost are să mă agit?” Și uite așa, weekend-ul devine prelungirea naturală a sărbătorilor.
„Încep de luni… sau de săptămâna viitoare”
Cine n-a spus vreodată fraza magică „de luni mă apuc serios” minte cu siguranță. Lunea are ceva mitologic – e ziua perfectă pentru începuturi. Sau cel puțin așa ne spunem, în timp ce facem un calcul mintal despre câte zile ne mai putem „odihni” până atunci.
„E frig afară, mai bine stau acasă”
Luna ianuarie pare făcută pentru lâncezeală. Temperaturile scăzute sunt scuza supremă pentru a amâna orice. Facturile pot aștepta, întâlnirile pot fi reprogramate, iar treburile casnice… ei bine, ele oricum nu pleacă nicăieri, nu?
Lenea colectivă de după sărbători nu e neapărat un defect, ci mai degrabă un ritual. E felul nostru de a ne oferi un respiro după o perioadă plină de agitație. Și dacă e să fim sinceri, cine are nevoie de rezoluții perfecte când putem începe anul cu o doză de relaxare?
