Președintele țării vrea o întâlnire în acest sfârșit de săptămână cu fiecare lider din partidele pro-occidentale care au ajuns într-un impas legat de discuțiile pentru formarea guvernului și desemnarea premierului. În ultimele zile am asistat la un război pe față între partide, s-au certat fără perdea pe lista de propuneri cu taxe și impozite care mai de care mai absurde. Au fost discuții aprinse între PSD și USR, dar și între UDMR și USR. S-a ajuns la jigniri, ridicări de ton și țipete. Disperarea e tot mai mare în contextul în care cei din comisia tehnică pare că nu știu de unde să facă rost rapid de bani. Desigur că nu vor tăia de la ei și nici de la prietenii cu pensii speciale. Toată povara va fi tot pe bietul român, pe cel care muncește corect pentru a-și câștiga bucata de pâine pentru ziua de mâine. În contextul în care președintele pare că vrea să joace și rolul de mediator nu doar pe cel de jucător de handbal, nu se știe ce se va putea obține. Deja suntem strânși cu ușa pentru că trebuie să reducem drastic deficitul până la sfârșitul anului. Timpul tace și trece, mai avem doar șase luni în care ar trebui să acționăm activ și responsabil. Ar trebui să ne grăbim să facem ceva? Cu toate acestea vedem că cele patru partide (PSD, PNL, UDMR și USR) nu vor să-și asume mai nimic tocmai pentru a nu-și pierde electoratul. Partidul primează clar în fața românului și al țării. Fiecare partid analizează foarte bine pașii de urmat, însă pare că nimeni nu vrea să deconteze deciziile fiscale care se vor a fi implementate peste noapte. Liderii partidelor pro-occidentale par că au viziuni și scopuri tot mai diferite și fix de asta am ajuns în actualul stadiu de blocaj al discuțiilor și negocierilor. După săptămâni bune pare că nimic nu este clar, nici guvernul și nici premierul. Nu știm nimic. Discuțiile fără sens trenează mult prea mult, iar termenul pentru instalarea noului guvern dat de președinte expiră în câteva zile. Sunt așteptate noi întâlniri, noi dezbateri și discuții la Cotroceni care se vor finaliza cu noi amânări și nimicuri. E greu să treci peste orgolii și interese de partid atunci când știi că fără tine nu se poate merge mai departe. Și uite așa va mai trece o zi, o săptămână în care ne afundăm în datorii și într-o criză sistemică pe plan social, economic și politic. Se vede totul bine și clar de la Cotroceni? O fi de râs sau de plâns? Numa întreb…
