
În ajunul Crăciunului pe rit vechii sârbii din Banat participă la tradiţionalul ritual al arderii trunchiului de stejar, Badnjak, în curţile bisericilor.
Arderea Badnjak-ului este una dintre tradiţiile din Ajunul de Crăciun (Badnje veče-limba sârbă) la sârbii ortodocşi de rit vechi, care are loc pe 6 ianuarie. Tradiţia spune că în Ajun se aprinde un trunchi de stejar tânăr, ce se tăia pe vremuri din pădure.
În zilele noastre este doar un mănunchi de crengi de stejar, însă semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Căldura focului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând, badnjak-ul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut. O a treia semnificaţie este cea de prevestire a Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat Maria pe abia născutul Hristos. Tradiţia mai spune că în focul aprins copii trebuie să arunce boabe de grâu pentru a avea parte de belşug şi prosperitate.
Tot în seara de Ajun, podelele bisericilor sunt acoperite cu paie, ele fiind aruncate abia după Revelionul Sârbesc, pentru ca, odată cu ele, să plece toate necazurile din casă.
Potrivit vechiului Calendar Iulian, sărbătoarea Nașterii Domnului, stabilită pe 7 ianuarie, este precedată de seara de Ajun, când copiii și tinerii îmbrăcați în costume tradiționale, având colaci legați cu ștergare înflorate, colindă pe la casele rudelor și prietenilor, în cete, pentru a aduce vestea cea bună a Nașterii Pruncului Sfânt.
Conform recensământului din 2022, în România trăiesc în jur de 20.000 de sârbi, dintre care aproximativ jumătate în județul Timiș. Alături de sârbi, sărbătoresc Crăciunul după calendarul Iulian şi etnicii ucrainieni, lipovenii ruşi şi armenii din Banat.
Credit foto: Davor Tomić