A trecut mai bine de o săptămână de când Dragoș Anastasiu și-a anunțat prin conferință de presă că își dă demisia din poziția de vicepremier. Reacția acestuia a fost luată ca urmare a faptului că presa a pus gaz pe foc și a alimentat timp de câteva zile opinia publică cu scandalul de șpagă la care Anastasiu a fost părtaș. Ne amintim că acesta a dat șagă timp de opt ani unei angajate din ANAF pentru a trece cu vederea neregulile din firma sa. Ca să scape basma curată vicepremierul a turnat-o pe cea care i-a ținut spatele la DNA. El s-a ales cu libertatea și angajata ANAF care a acceptat banii și vacanțele plătite de Anastasiu s-a ales cu pușcăria. Nimeni nu înțelege acum de ce președintele amână, nefiresc de mult, semnarea decretului de eliberare din funcție a vicepremierului. Ce așteaptă? Între timp surse din politică spun că vicepremierul vine în continuare la muncă, el figurând încă pe hârtie ca parte a Guvernului cu toate că atribuțiile sale au fost preluate chipurile de premier. Cum rămâne cu lozinca „fără penali în funcții publice”? Mai are Anastasiu ceva de îndeplinit sub acoperire sau pe furiș? Are oare de intermediat ceva vânzare a companiilor de stat? Surse din Guvern spun că vicepremierului șpăgar i se pregătește o nouă funcție. Cică Ilie Bolojan, cel care l-a și creditat cu încredere, l-ar vrea consilier de stat în Cancelaria Prim-Ministrului. Tare sau ce? S-a înduioșat așa tare încruntatul premier de lacrimile vărsate de vicepremier la conferința de presă? E fix așa de valoroasă „ființa” Anastasiu că e fix musai să se afle în fruntea țării? Fix așa de rău am ajuns încât să tolerăm și să plătim din banii noștri șpăgarii și personajele care sfidează legea?
