Mii de kilometri de garduri electrice vor fi instalate în România, în baza unui program al Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) care beneficiază de o finanțare de aproximativ 24,9 milioane de lei și vizează montarea a 1.635 de sisteme în zonele cu probleme frecvente provocate de urși bruni. Măsura este parte a unui pachet mai amplu prin care Ministerul Mediului încearcă să reducă numărul incidentelor om–urs, fără a recurge exclusiv la intervenții letale asupra animalelor.
Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat aprobarea unei finanțări de aproape 24,9 milioane de lei în cadrul Programului privind protecția speciilor de faună sălbatică, fonduri destinate reducerii conflictelor dintre oameni și animale sălbatice. Potrivit Ministerului Mediului, banii vor acoperi instalarea a 1.635 de sisteme de garduri electrice, în special în comunitățile unde prezența ursului brun și atacurile asupra gospodăriilor, culturilor sau stupinelor sunt frecvente.
Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a subliniat că programul de garduri electrice a fost aprobat încă din 2023, dar implementarea sa a fost blocată mai bine de doi ani, fiind reluat acum, după deblocarea procedurilor la nivelul AFM. Autoritățile prezintă noua finanțare drept un semnal că pachetul de măsuri promis pentru gestionarea conflictelor om–urs începe efectiv să fie pus în practică, după o perioadă în care presiunea incidentelor și a dezbaterii publice a crescut.
Gardurile electrice vor fi amplasate în zone locuite, în apropierea exploatațiilor agricole, a stupinelor, pe traseele de deplasare ale faunei și în ariile naturale protejate, acolo unde riscul de pagube și atacuri este considerat ridicat. Ministerul susține că aceste sisteme emit impulsuri electrice de scurtă durată, menite să descurajeze animalele să traverseze, fără a le răni și fără a le altera comportamentul natural, dar oferind un nivel sporit de protecție pentru oameni și bunurile lor.
Gardurile electrice sunt deja testate în România prin proiecte anterioare derulate în fondurile cinegetice cu prezență constantă a ursului brun, unde au fost instalate peste 1.100 de astfel de sisteme în ultimii ani. Datele de teren și studiile citate de Minister – inclusiv un studiu al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură – indică faptul că gardurile reduc semnificativ riscul de atacuri și pagube, consolidând argumentul că prevenția este mai eficientă și mai puțin controversată decât intervențiile de extragere a exemplarelor problematice.
Noul program se completează cu măsurile deja în derulare din proiectul „Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, document strategic adoptat de Ministerul Mediului pentru a menține pe termen lung o stare de conservare favorabilă a speciei. Printre obiectivele Planului se numără atât protejarea ursului brun ca specie de interes comunitar, cât și reducerea conflictelor cu comunitățile locale prin monitorizare, măsuri de prevenție și instrumente de gestionare a exemplarelor cu comportament periculos.
În cadrul acestui proiect, autoritățile au achiziționat și instalat deja 1.140 de garduri electrice, predate în custodie gestionarilor de fonduri cinegetice pentru protecția animalelor domestice, a culturilor agricole și a bunurilor materiale. Noul val de finanțare prin AFM extinde practic această infrastructură de protecție la nivelul comunităților expuse, semnalând trecerea de la faza de testare și pilotare la una de implementare pe scară mai largă.
Între siguranța oamenilor și protecția naturii
Diana Buzoianu insistă că pachetul de măsuri pentru conflictul om–urs este gândit ca unul „echilibrat”, care să protejeze viețile oamenilor, dar și să respecte natura și să evite deciziile „extreme”. Mesajul public este că acolo unde comunitățile investesc în prevenție, numărul incidentelor scade, iar tensiunile sociale legate de prezența urșilor se diminuează, într-un context în care Parlamentul a aprobat deja facilitarea intervențiilor împotriva exemplarelor agresive și sancțiuni mai dure pentru hrănirea urșilor.
Autoritățile văd în gardurile electrice un instrument prin care se poate evita spirala conflictelor ce duce adesea la cereri de vânătoare și la polarizare publică între comunitățile rurale și activiștii de mediu. Rămâne însă de văzut în ce măsură primăriile, gestionarii fondurilor de vânătoare și localnicii vor reuși să implementeze și să întrețină aceste sisteme la standardele necesare, astfel încât ele să devină cu adevărat o barieră eficientă și durabilă între gospodării și sălbăticie.
