Nu sunt un fan al lui Nicușor Dan, să fie clar! Mai mult, consider că unele dintre numirile pe care le-a girat în instituții dezamagesc, din punctul meu de vedere. Sunt convins că mulți dintre cititorii acestor rânduri împărtășesc aceeași reținere. Și totuși, trebuie să recunosc: astăzi, la Focșani si Iași, Nicușor Dan a arătat ca un președinte al tuturor romanilor, indiferent de apetitul lor pentru scandal.
A fost uman. A fost spontan. A fost direct.
În loc să îi ignore pe cei care îl huiduiau, în loc să riposteze cu aroganța tipică demnitarilor (aviz celor ce isi ascunde ceasul de mii de euro in live la TV), Nicușor Dan a ales drumul cel mai greu, dar și cel mai onorabil: dialogul.
„La mulți ani, dragi focșăneni care huiduiți autoritățile publice! Este un drept pe care l-ați câștigat, pentru care niște oameni au murit pentru ca orice cetățean din țara asta să aibă dreptul să huiduie o autoritate publică”, le-a spus președintele protestatarilor.
Și apoi a venit întrebarea pe care nimeni dintre urlători nu vrea să o audă: „Uitați-vă la cine sunt oamenii în care vă puneți speranțele. Nu gândiți numai pasul unu. Gândiți și pasul doi.”
Ce am văzut astăzi la Focșani și la Iași nu a fost un protest spontan al unor cetățeni nemulțumiți. Am văzut grupuri organizate, aduse cu autobuzele, purtând însemnele AUR și SOS România, menite să transforme o sărbătoare națională într-un spectacol al urii și dezbinării.
Când președintele s-a oprit la Colegiul Național „Unirea” din Focșani pentru a decora instituția cu ordinul „Meritul pentru Învățământ” la 160 de ani de existență, a fost întâmpinat cu aplauze și ovații. Dar în Piața Unirii, unde așa-zișii „patrioți” așteptau cu fluierele pregătite, atmosfera a fost cu totul alta.
Doar că Nicușor Dan nu s-a lăsat intimidat. În loc să alimenteze ura, a propus dialog. În loc să se retragă, a dansat Hora Unirii cu focșănenii. În loc să amenințe, a cerut responsabilitate.
La Iași, unde scena s-a repetat cu susținători ai Dianei Șoșoacă care au forțat chiar gardul de protecție, președintele a avut curajul să spună: „Aveți respectul și simpatia mea, pentru că și eu am huiduit de multe ori politicieni. Dar vă întreb: în continuare ce se întâmplă după? Aveți un proiect? Dacă aveți un proiect, atunci haideți să-l dezbatem.”
Și aici e miezul problemei. Acești urlători au un proiect? Au soluții? Au vreo viziune pentru România? În afară de torturi tăiate la Washington sau invitații la sindrofii în Caracas.
Dar ceea ce este cu adevărat inacceptabil și ceea ce ar trebui să revolte pe orice român este că, din nou, așa-zișii suveraniști au huiduit în timpul intonării Imnului Național.
„Vă rog, în spiritul acelei Românii, să nu mai huiduiți pe imnul național și pe ceremonii de comemorare a eroilor”, a cerut Nicușor Dan la Iași.
Nu este prima dată când se întâmplă asta. Pe 1 decembrie 2025, la Alba Iulia, aceiași suveraniști au fluierat și huiduit în timpul imnului, într-un moment fără precedent în orașul Marii Uniri. Primarul Gabriel Pleșa a fost nevoit să anunțe că organizatorii acestor manifestări nu vor mai primi autorizații pentru evenimente de Ziua Națională.
Cum poate cineva să se pretindă patriot, suveranist, apărător al națiunii române, și în același timp să huiduie „Deșteaptă-te, române”? Ce fel de patriotism este acesta care calcă în picioare simbolurile pentru care strămoșii noștri au murit?
Analistul politic Armand Goșu punea recent degetul pe rană într-un interviu pentru PressOne: „Suveraniștii români nu interpretează nici partitura MAGA, nici pe cea a Rusiei, ei primesc în căști de la București instrucțiuni cu ce să facă. De aici și lipsa lor de autenticitate.” Cu alte cuvinte, în ciuda eforturilor pur politice a unora, liderii suveranismului autohton au credibilitate zero în afara țării, și pe buna dreptate.
Goșu sublinia că, spre deosebire de Giorgia Meloni sau Jordan Bardella, care au curajul real sa lupte pentru patria lor, ai noștri nu sunt credibili. Nu au o agendă proprie. Sunt, cum spunea și titlul acestui editorial, suveraniști de carton.
Și asta vede toată lumea. Americanii știu cine sunt. Rușii știu cine sunt. Iar românii încep să vadă.
Aceasta este întrebarea fundamentală pe care Nicușor Dan a avut curajul să o pună direct: unde sunt proiectele? Unde sunt soluțiile?
România are medici excepționali, dar nu avem un proiect pentru medicina din România peste 10 ani. Avem o economie privată care a dublat PIB-ul în 10 ani, dar nu avem un proiect economic pentru următorul deceniu. Avem un sistem educațional care produce olimpici internaționali, dar și o rată a abandonului școlar dintre cele mai mari din Europa.
Ce propun suveraniștii pentru toate astea? Ce soluții aduc? Ce viziune au?
Nimic. Doar ură și zgomot. Doar fluierături și huiduieli. Doar autobuzele cu oameni aduși să strice sărbătorile.
Într-o zi în care România sărbătorea 167 de ani de la Unirea Principatelor, momentul în care o clasă politică a reușit „în condiții cumva similare cu cele pe care le trăim aici, să facă istorie” – așa cum a spus președintele -, suveraniștii de carton au ales să huiduie imnul și să strige lozinci.
Nicușor Dan are defectele lui. Nu sunt eu cel care să îl apere în toate. Dar astăzi a demonstrat ceva ce liderii suveraniști nu vor demonstra niciodată: capacitatea de a dialoga, de a asculta, de a propune în loc de a distruge.
„Patriotismul înseamnă să acționezi, astfel încât potențialul pe care comunitatea ta îl are să poată fi realizat. Patriotismul mai înseamnă și asumare: să știi cine ești, cu bune și cu rele, și să corectezi, în loc să dai mereu vina pe celălalt.”
Aceasta este lecția pe care președintele a încercat să o ofere astăzi. Rămâne de văzut câți dintre cei care huiduiau sunt capabili să o înțeleagă.
Până atunci, suveraniștii de carton vor continua să fluiere imnul național și să se declare patrioți.
