Jens Stoltenberg a numit-o pe Farah Dakhlallah, fostul purtător de cuvânt al AstraZeneca pentru Orientul Mijlociu și Africa și fostul manager de comunicare al OMS, ca purtător de cuvânt al NATO.
Ai putea întreba: Ce legătură are cineva care a lucrat pentru OMS și în industria farmaceutică cu NATO? Nimic, cu excepția cazului în care ajungi să realizezi că există conexiuni subtile care leagă instituțiile naționale și supranaționale, civile și militare, publice și private. Și că toate acestea sunt, la rândul lor, legate de lumea serviciilor de informații.
În timpul pandemiei, Occidentul a folosit de mai multe ori un limbaj belicos. S-a vorbit despre o “război” împotriva Covid-19, s-a spus că virusul este “combatut”, că medicii și paramedicii sunt ca “soldați în linia întâi”. Metafora războiului cognitiv a contribuit la structurarea percepției realității. Și tocmai datorită acesteia, starea de excepție a fost normalizată și s-a ajuns la suspendarea drepturilor constituționale. Pandemia a oferit pretextul pentru a realiza cea mai amplă operațiune psihologică încercată vreodată în timp de pace: orice manifestare publică de nesupunere sau încălcare a unor reguli absurde a fost înăbușită cu fermitate; mass-media și rețelele de socializare au fost folosite ca armă pentru manipularea opiniei și cenzurarea publicului; capacitățile noii “armate de controlori de fapte” au fost întărite și domeniul de aplicare al supravegherii digitale a fost extins.
Doamna Dakhlallah te va convinge că Rusia reprezintă o amenințare mai mare decât Covidul și că NATO te protejează mai bine decât vaccinul AstraZeneca?
text preluat de la Laura Ruggeri
