Datorită celor două mandate insipide și incolore ale lui Iohannis și a jocurilor de culise ale coaliției PNL-PSD, interesul românilor pentru alegerile prezidențiale se cam estompase. Suntem la mai puțin de o lună de alegerile prezidențiale și nu prea vedem un interes mare din partea românilor pentru aceste alegeri, deși sunt esențiale pentru viitorul fiecărui român, mai ales în contextul războiului din Ucraina și al alegerilor americane. Cu aceste două evenimente, lucrurile pot lua o turnură pe care mai apoi să nu o mai putem schimba. Să nu uităm că dezastrul din Ucraina se datorează în primul rând celor care l-au votat pe Zelensky, iar radicalizarea totală spre dreapta sau spre stânga în America ne va afecta și pe noi. De aceea, este esențial să fim foarte atenți la aceste candidaturi care ne sunt propuse spre votare. Până acum am văzut doar mimarea unei competiții între Ciolacu și Ciucă, doi parteneri de guvernare care, în caz de o competiție reală, se vor unii ca niște câini la vederea unui lup, în timp ce „vulpita” useristă nici nu conteaza.
Candidatura lui Simion s-a cam dezumflat, o unitate și o coerență în acel partid ar fi putut duce la o campanie mult mai bună pentru candidatura sa. AUR plătește și pentru rezultatele slabe de la ultimele alegeri, deși era pe val, asta pentru că modul în care au fost propuse candidaturile la alegerile locale nu a diferit prea mult de cel al partidelor „tradiționale”. E suficient să luăm exemplul Sălajului, unde campania s-a făcut mai mult pe barba lui Terheș decât pe propriile capacități ale candidaților, care pe alocuri au demonstrat delir mistico-religios în loc de propuneri concrete pentru cetățeni, atât pentru rezolvarea problemelor lor, cât și ca alternativă validă la candidații coaliției. Faptul că cineva este pus pe un loc eligibil nu înseamnă că nu trebuie să vină cu ceva în plus de acasă. Nu de puține ori, Terheș a fost acuzat că a ajuns europarlamentar doar pentru că a fost pus pe listă, chiar și la ultima dezbatere electorală între el și Cioloș, acesta din urmă a încercat delegitimearea concurentul prin amintirea acestui fapt. Totuși, Terheș, pe toată perioada isteriei pandemice, și-a demonstrat capacitatea și corectitudinea. Câți dintre noi, până să auzim din gura lui Terheș la emisiunile lui Turcescu de pe evz.ro, am aflat că, de fapt, Parlamentul European este un alt fel de soviet suprem în care vocea europeanului nu este auzită, iar europarlamentarii votează practic ceea ce niște birocrati nealeși au decis să propună, fără a fi vorba de o democrație reală.
În acest moment, dreapta adevărată din România, nu cea falsă reprezentată de liberali, are trei candidați pentru prezidențiale: George Simion, Diana Șoșoacă și Cristian Terheș. Evident, era de preferat o uniune a suveraniștilor, dar așa cum spune și Biblia, nu știm din ce motiv „fiii luminii” sunt mai puțin înțelepți decât fiii Întunericuluii precum Ciolacu, Ciucă și Bode atunci când vine vorba de a se unii pentru o cauză mai bună decât propriile interese…
V-am spus în rândurile anterioare cum acționează coaliția în cazul în care vede o reală amenințare la liniștea electorală la care au lucrat din plin, nu degeaba au ales ca perioada de campanie pentru prezidențiale să cadă pe o perioadă de relaxare și post-relaxare, în care vigilența și intereusl românilor pentru aceste alegeri, și așa scăzută, să fie și mai scăzută. Cu certitudine, chiar dacă a mai rămas o lună până la alegerile prezidențiale, candidatura lui Terheș are toate șansele să destabilizeze calculele meschine ale coaliției PNL-PSD și să retrezească interesul românilor pentru alegerea președintelui României.
