Dacă „globaliștii” francezi de la Le Monde se enervează pe ie, atunci românii o vor purta și mai tare!De câteva zile, presa românească fierbe după articolul din Le Monde (publicat pe 3 februarie 2026) în care jurnalista Marine Leduc se apleacă asupra iei românești cu un aer de superioritate culturală tipic parizian.
Titlul original sună cam așa: „La blouse traditionnelle, immortalisée par Matisse, fait l’objet de récupérations politiques en Roumanie” – adică bluza tradițională imortalizată de Matisse devine obiect de „recuperări politice” în România.Pe scurt: francezii ne spun că ia – acea piesă de artă populară pe care Matisse a pictat-o în 1940, pe care Yves Saint Laurent a ridicat-o la rang de haute couture, pe care Brigitte Bardot și Jane Birkin au purtat-o cu grație – a fost „confiscată” de extrema dreaptă românească. Ori acest lucru nu este adevărat Diana Șoșoacă, George Simion și alții o pot purta cum vor ei chiar dacă pe voi vă deranjează, globaliștii de la Le Monde.
Noi, românii,în schimb o vedem ca pe un simbol al identității noastre milenare – brodat cu motive ancenstrale, purtat de mame și bunici, recunoscut UNESCO ca patrimoniu cultural – îi enervează pe cei care ne predică permanent „deschiderea”, „universalismul” și „renunțarea la naționalisme învechite”, atunci știm că am nimerit fix la țintă. Dacă Le Monde scrie cu un ușor regret că ia a devenit „emblemă naționalistă”, înseamnă că ea încă mai are putere. Înseamnă că nu s-a dizolvat complet în multiculturalism-ul gri al UE, că încă trezește mândrie și rezistență.Să fim serioși: Matisse a pictat-o pentru că era frumoasă și exotică pentru el, un francez modernist. Yves Saint Laurent a copiat-o pentru că era elegantă și profitabilă. Dar pentru noi, românii, ia nu e doar o „bluză cu mâneci evazate și broderii colorate” (cum o descriu ei condescendent)e ADN-ul nostru cultural. E dovada că am existat ți continuăm să existăm ca popor distinct înainte ca Parisul să ne descopere. Și da, azi o poartă și politicieni care luptă împotriva globalizării forțate, a imigrației necontrolate, a cedării suveranității – și ce dacă? Tocmai de asta devine și mai puternică…
Deci, mesaj clar către globaliștii francezi și către toți cei care se uită chiorâș la noi când purtăm ie: cu cât o criticați mai mult ca fiind „politică” și „recuperată”, cu atât o vom purta mai des, mai mândru și mai vizibil. La proteste, la nunți, la mitinguri, la birou, pe stradă. O vom purta ca să le amintim tuturor: România nu e o țară oarecare, e o națiune cu rădăcini adânci, care nu se lasă ștearsă de trenduri pariziene sau de directive de la Bruxelles.Dacă ie deranjează elitele cosmopolite care vor o Europă uniformă și fără identități naționale puternice – perfect! Atunci o să o purtăm și mai mult. Fiecare broderie e un „nu” politicos, dar ferm, față de cei care ne spun cum să ne îmbrăcăm, ce să gândim și ce să uităm.Trăiască ia românească – simbol de frumusețe, de rezistență și, da, de mândrie națională!
