Doar 73,7% dintre tinerii din România cu vârste între 18 și 24 de ani declară că știu cel puțin o limbă străină, ceea ce plasează țara pe locul 24 din 27 de state membre ale Uniunii Europene, arată o analiză realizată de Monitorul Social pe baza datelor Eurostat. Procentul este vizibil sub media europeană și contrastează puternic cu imaginea școlii românești, unde aproape toți elevii de gimnaziu și liceu studiază una sau chiar două limbi străine. Rezultatul ridică o întrebare esențială: de ce se rupe legătura dintre ceea ce se întâmplă pe bancă și ceea ce tinerii folosesc efectiv în viața de zi cu zi.
Datele europene privind învățarea limbilor străine plasează constant România în grupul țărilor fruntașe atunci când este vorba despre numărul de limbi studiate în școală. Un raport Eurostat arată că aproape toți elevii de gimnaziu din România învață cel puțin o limbă străină, iar peste 95% studiază două sau mai multe, printre cele mai mari ponderi din Uniune. La nivel de liceu, România este din nou în top, cu aproape 98% dintre elevii de nivel secundar superior care studiază două sau mai multe limbi, în timp ce media UE abia trece de 60%. Practic, din perspectiva curriculei și a numărului de ore, România pare un model de multilingvism școlar.
Când accentul se mută însă de la „a studia” la „a vorbi”, fotografia se schimbă radical. Cel mai recent eurobarometru privind limbile străine arată că aproape trei din cinci europeni (59%) pot comunica într-o limbă străină, dar în România doar 34% dintre respondenți declară această abilitate. La nivel european, tinerii între 15 și 24 de ani stau mult mai bine: 79% spun că pot vorbi o limbă străină, iar 39% declară chiar două, în timp ce media generală rămâne mult mai jos. Pe acest fundal, procentul de 73,7% tineri români care declară că știu cel puțin o limbă străină pare modest, mai ales dacă ținem cont de câți ani de studiu acumulează în școală.
Tabelul de mai jos ilustrează contrastul dintre indicatorii de școală și cei de competențe declarate.
| Indicator | România | Media UE / observație |
|---|---|---|
| Tineri 18–24 ani care declară că știu ≥1 limbă străină | 73,7% | Peste România, locul 24 din 27 |
| Adulți care declară că pot comunica într-o limbă străină | 34% | 59% în UE |
| Elevi gimnaziu care studiază ≥2 limbi | peste 95% | sub 60% în UE |
| Elevi liceu (general + profesional) cu ≥2 limbi | ~98% | 60% în UE |
| Atitudini: important să știi o limbă străină | circa 86% | în România, nivel similar ca percepție |
Acest decalaj sugerat de statisticile europene indică faptul că România are un sistem care pune accent puternic pe studiul formal al limbilor, dar nu reușește să transforme acest efort în competențe funcționale și în încredere în utilizarea lor. Specialiștii în educație atrag atenția de mai mulți ani că, în pofida numărului mare de ore, predarea limbilor străine rămâne adesea centrată pe gramatică, traduceri și pregătire pentru examene, nu pe conversație și situații reale de comunicare. În plus, calitatea predării diferă substanțial între mediul urban și cel rural, între liceele teoretice și școlile profesionale, ceea ce generează generații de tineri foarte buni la teste, dar reticenți când trebuie să vorbească efectiv.
Contextul socio-economic și cultural joacă și el un rol important în felul în care tinerii români ajung sau nu să folosească limbile străine în afara clasei. Deși engleza este cea mai studiată limbă în Europa, aproape jumătate dintre europeni declară că o pot vorbi, iar șapte din zece tineri au competențe conversaționale, România rămâne sub media europeană la utilizarea curentă a limbilor străine. Un eurobarometru mai vechi arăta că doar 20% dintre români foloseau o limbă străină în vacanță, mult sub media europeană de 50%, ceea ce sugerează puține contexte de practică autentică. Migrația masivă a forței de muncă și reîntoarcerea copiilor din diaspora au introdus însă alte limbi în școli și comunități, de la spaniolă la italiană, fără ca sistemul să valorifice întotdeauna acest potențial lingvistic.
În același timp, instituțiile europene insistă asupra multilingvismului ca competență cheie pentru piața muncii, mobilitate și coeziune socială. Comisia Europeană subliniază că, în multe state, copiii migranți aduc în clase un capital lingvistic important, iar recunoașterea și dezvoltarea acestor competențe pot deveni un avantaj pentru întreaga societate. Pentru România, provocarea este dublă: pe de o parte să mențină rezultatele foarte bune la nivel de acoperire în sistemul de educație, pe de altă parte să convertească anii de studiu în competențe reale, recunoscute de tineri în sondaje și valorificate pe piața muncii.
Experții consultați în diverse analize propun câteva direcții clare de intervenție: trecerea la o predare centrată pe comunicare, extinderea programelor de tip schimburi de elevi și mobilități, folosirea tehnologiei pentru expunere constantă la limbi străine și formarea continuă a profesorilor. În plus, angajatorii, universitățile și administrația publică pot transmite un semnal puternic atunci când recompensează transparent cunoașterea limbilor străine, de la recrutare până la promovare. Fără astfel de schimbări, România riscă să rămână într-un paradox statistic: țară în care aproape toți elevii „învăță” limbi străine, dar prea puțini tineri se simt suficient de siguri pe ei încât să spună că le vorbesc cu adevărat.
