Dărâmarea fostului sediu al Cuprom-ului arată că tranziția despre care vorbea bolșevicul Bruckner (adică Silviu Brucan, cel care a dat ordinul să fie împușcat Ceaușescu) s-a încheiat.
Înainte de 1989, se făcea și geografie economică la clasele primare și cine își mai aduce aminte, Cuprom-ul era una dintre cele mai importante fabrici din România, existau doar două de acest fel în toată țara. Evident, când a căzut regimul lui Ceaușescu, mulți nu am realizat că, de fapt, nu a fost vorba despre o revoluție, ci despre o lovitură de stat prin care, da, am scăpat de un dictator, dar în același timp am schimbat jugul comunismului cu unul poleit cu aur, și chiar dacă era poleit cu aur, tot jug a rămas. Nu trebuie sa fii un nostalgic al comunismului, dar dacă ai trăit acea perioadă, nu poți să nu observi cum fabrici importante din România, care au asigurat milioane de locuri de muncă și puterea țării, au dispărut. Acum avem ” cafea, țigări și Pepsi” făcute de alții, la colț de stradă și orice muncitor poate să le acceseze, deși nu sunt bune pentru sănătatea omului, cu condiția să ai bani.
Unii sunt atât de îndrăgostiți de această Europă perversă încât nu observă că întreaga noastră economie s-a transformat din cea a unor producători în cea a unor consumatori pentru ce aruncă alții din afara. Este cât se poate de evident că străinii ne-au cumpărat țara și au pus labele pe resursele noastre, de exemplu, avem 7 furnizori de energie electrică care ne vând curentul la același preț, produs de hidrocentrale făcute de părinții noștri. Ca să ne referim la orașul de sub poalele Mesesului, Zalau, „tevile”, „anvelopele”, au fost preluate de străini care, dacă nu ar putea să facă profit de pe urma românilor, ar închide imediat a doua zi fără nicio preocupare pentru soarta oamenilor. Prin anii 90 se dădeau bani oamenilor ca să nu muncească, vezi cazul fostei întreprinderi IAIFO, o întreprindere care exporta în toată lumea. Erau puțini care realizau că de fapt se dorea falimentarea și închiderea acestora sub pretextul că nu ar fi profitabile. Nici nu se doreau să fie profitabile, altfel nici nu ne-ar fi deschis ușa la emigrare… Faptul că daciile românilor erau „proaste, ruginoase și găurite” este pentru că multe materiale nu ajungeau în România din cauza politicii americanilor de a ne șantaja să luăm împrumuturi la dobânzi uriașe, pe care Ceaușescu le-a refuzat și de acolo i s-a tras și moartea (Vezi stenogramele dintre Bush tatăl și Ceaușescu). Da, am prins ți eu „Revoluție”, chiar pe platoul de marmură din oraș. Acum nici marmura aia nu mai este, dar nu regret nimic din comunism și din acel regim, nici nu resping tot ceea ce s-a făcut atunci, lucruri care nici în ziua de azi nu au fost „zugrăvite”.
Faptul că de mici am fost puși să stăm la coadă pentru „portocale, carne, unt, ulei” nu mă făcea să șterg tot din comunism, asta pentru că acum nu mai sunt sigur ce consumăm, carnea nu mai este carne, untul cine știe ce e în el, uleiul la fel, iar soia nu mai avem cultivată, cu toate că acum e la modă și nu te obligă nimeni să o mânănci… Chiar dacă nu vrem comunism, trebuie să avem curajul să spunem că acesta nu este democratia pe care ne-am dorit-o. De vreo trei guverne încoace, au pus mâna pe putere niște lighioane care nu mai țin cont de nimic, care sub pretextul „valorilor europene” ne-au servit un altfel de comunism și o altfel de dictatură. Ceaușescu măcar voia să răspundă în fața Marii Adunări Sociale, dar aceștia nu se opresc nici măcar în fața Constituției așa cum au și declarat-o prin gura lui Arafat. Și atunci despre ce democratie vorbim, aia în care suntem servitori străinilor în timp ce politicienii noștri se rotesc la putere și comseaza alegeri ca să le facă lor pe plac? Despre ce democratie vorbim când auzim doar de restricții, impuneri și sancțiuni sub pretextul a tot felul de nebunii, fie mai mult sau mai puțin ecologice?
