Universitatea Politehnica Timișoara propune două soluții concrete pentru securitatea energetică a României: centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj și comunitățile de energie. Ambele cer ceva ce România nu a reușit să producă până acum — consecvență politică.
România produce tot mai multă energie din surse regenerabile, dar nu are capacitățile necesare să o stocheze și să o folosească eficient. Surplusul se vinde ieftin, deficitul se cumpără scump, iar factura ajunge, invariabil, la consumator. Rectorul Universității Politehnica Timișoara, prof. dr. ing. Florin Drăgan, trage un semnal de alarmă: problema nu este doar tehnică — este, în primul rând, una de voință politică.
„România are, din noiembrie 2024, o strategie energetică pe hârtie — prima după 17 ani. Dar atâta timp cât aceasta rămâne o hotărâre de guvern și nu o lege asumată parlamentar, orice guvern sau ministru al energiei o poate ignora, pentru că nu este proiectul lui. Nu poți construi o strategie energetică serioasă dacă viziunea se schimbă la câțiva ani, când se schimbă Guvernul. Investițiile din energie nu funcționează pe cicluri electorale, ci pe orizonturi de 8–10 ani sau chiar mai mult”, a declarat Florin Drăgan.
Un sector capturat de interese private
Absența unei strategii stabile a creat, în timp, un mediu propice pentru ceea ce rectorul UPT numește „băieții deștepți din energie” — actori economici care nu produc nimic, dar controlează accesul la rețea.
„Au cumpărat drepturi de racordare în zonele cheie ale sistemului electroenergetic național, nu pentru a construi capacități de producție, ci pentru a bloca intrarea altora sau pentru a le vinde mai departe accesul, la suprapreț. Acest tip de comportament speculativ nu doar că este posibil — este profitabil”, explică Drăgan.
Mixul energetic al României s-a transformat semnificativ în ultimii ani, prin reducerea ponderii combustibililor fosili și creșterea accelerată a producției solare și eoliene, în linie cu politicile Uniunii Europene. Această tranziție aduce însă provocări noi: necesitatea unor capacități de stocare, adaptarea producătorilor la cerere în timp real, finalizarea rețelei naționale inelare de înaltă tensiune de 400 kV și creșterea gradului de interconectare cu statele vecine.
Prima soluție: „bateria verde” — acumularea prin pompaj
Specialiștii UPT susțin că răspunsul cel mai eficient la problema stocării energiei îl reprezintă centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. Principiul este simplu: când energia este ieftină — noaptea sau în weekend, când vântul bate și soarele produce —, surplusul este folosit pentru a pompa apa dintr-un bazin inferior într-un lac montan superior. Când cererea crește și prețurile urcă, apa este turbinată și produce electricitate exact când consumatorul are nevoie de ea.
Față de bateriile electrice — soluții utile, dar cu capacitate limitată și dependente de lanțuri de aprovizionare dominate de China —, centralele cu pompaj pot stoca sute sau chiar mii de GWh, cu perioade de compensare de la zile la ani.
„Modelul funcționează de decenii în alte țări. Elveția stochează energia produsă de centralele nucleare franceze în lacuri montane și o revinde Franței în momentele de vârf de consum. Norvegia este denumită «bateria verde a Europei». Bulgaria, Cehia și Ucraina au construit deja astfel de centrale. Austria continuă să construiască. Problema este că astfel de proiecte se dezvoltă în 8–10 ani și necesită o consecvență pe care, până acum, nu am reușit să o avem”, a declarat dr. Sebastian Muntean, cercetător științific gradul I la Academia Română — Filiala Timișoara și conducător de doctorat în cadrul UPT.
România nu este la început de drum pe acest subiect — ci la capătul unui șir de 40 de ani în care proiecte de acest tip au fost pregătite, amânate și uitate. Între timp, vecinii au construit.
A doua soluție: comunitățile de energie
Cealaltă direcție identificată de cercetătorii UPT este dezvoltarea comunităților locale de energie — rețele inteligente în care mai mulți consumatori, gospodării, mici producători și afaceri pun în comun resurse energetice: panouri solare, turbine eoliene, unități pe biomasă, micro-turbine hidraulice, baterii. Energia produsă în exces de un participant ajunge direct la vecinul care are nevoie, reducând pierderile din rețea și costurile pentru toți.
„În Germania, comunitățile de energie sunt operaționale — avem de unde învăța. În Elveția funcționează de ani buni. În România, obiectivul este operaționalizarea și promovarea lor”, a subliniat Sebastian Muntean.
Reglementarea acestui cadru la nivel local și regional ar stimula adoptarea tehnologiilor „smart grid” și ar muta o parte din gestionarea energiei de la nivel central spre comunități — mai flexibile, mai rapide și mai puțin expuse volatilității politice.
UPT: de la cercetare la soluții aplicate
Universitatea Politehnica Timișoara nu se limitează la diagnostic. Cercetătorii săi sunt implicați în proiecte concrete, de la optimizarea turbinelor hidraulice până la formarea specialiștilor de care industria energetică are nevoie. Dar și aici, rectorul Drăgan semnalează o criză tăcută: cea a resurselor umane tehnice.
„Un tânăr inginer trebuie să aibă o perspectivă clară de carieră. Dacă statul și industria nu i-o oferă, îl pierdem — fie către alte domenii, fie către alte țări. Noi îi formăm și îi implicăm în proiecte reale. Dar universitatea nu poate suplini singură ceea ce industria și statul nu oferă. Țările nordice au înțeles de mult acest lucru — și se vede în infrastructura lor energetică”, a conchis Florin Drăgan.
Mesajul UPT este unul coerent și urgent: soluțiile tehnice există, experții există, chiar și banii europeni există. Ce lipsește este asumarea politică — un consens care să supraviețuiască unui ciclu electoral și să transforme o hotărâre de guvern într-un proiect de țară.
Florin Drăgan este rectorul Universității Politehnica Timișoara și una dintre vocile academice cele mai active în dezbaterea publică privind politica energetică a României.
Variante de titlu:
- Rectorul UPT: „Nu poți construi o strategie energetică serioasă dacă viziunea se schimbă la câțiva ani”
- UPT propune două soluții pentru securitatea energetică a României — dar avertizează: fără consens politic, nu se poate
- „Bateria verde” și comunitățile de energie: ce lipsește României pentru a-și folosi propriul curent
- Florin Drăgan, rectorul UPT: Energia nu se construiește pe cicluri electorale
Notă editorială: Articolul poate fi publicat integral sau cu tăieturi la secțiunile despre comunități de energie / pompaj, în funcție de spațiul disponibil. Citatul de deschidere al lui Muntean poate fi mutat în lead dacă se dorește un unghi mai tehnic.
