Într-o perioadă în care cu toții încercăm „să fim mai buni”, Asociația Ro Solidaritate, condusă de trei doamne remarcabile (Andreea Ember – Președinte , Roxana Muntean- Secretar general, Florina Zamfir -Trezorier ), care promovează programe de educație non-formală și de a cărei acțiuni au beneficiat până acum peste 500 de copii, a ales să aducă și să cultive cultura în loc de obișnuita milă, cu care unii încearcă să-și împace conștiința după ce nu s-au implicat în cultivarea altora.
Cu ajutorul acestei asociații, într-un sat din Sălaj (Lompirt), pe o stradă unde sunt familii ce necesită atenție specială, au fost aduse și distribuite peste 50 de pachete prin intermediul reprezentantului de proiect din România – Andrei Bejan si a „moșului” Georgel Babiuc, constând într-o ciocolată și o carte tipărită în condiții excelente.
Cartea nu a fost aleasă la întâmplare, având în vedere că autorul ei este faimosul Lev Tolstoi, care a fost si este unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, dar si un mare pedagog ce a scris minunate povestiri pentru copii. Așa cum ne-am bucurat de povestirile lui unii dintre noi, acum le vedem dăruite pentru a fi citite și de alte generații din comunitățile noastre, pe care merită să le încurajăm să-și cultive în mod pozitiv capacitățile și momentul de alegere pentru a-și construi un viitor mai bun. De altfel, despre aceasta este vorba în cartea oferită micuților cu titlul „Cele trei întrebări”: când este momentul potrivit să acționăm, cine este cel mai important și care este cel mai bun lucru pe care îl putem face.
În acest caz ca cel de la Lompirt si nu numai, tot timpul este important să acționăm; copii si educatia lor este cel mai important lucru pentru orice societate, iar cel mai bun lucru pe care îl putem face este să nu-i facem dependenți de un ajutor dat din emotivitate sau din dorinta de a ne simti „bine” , ci să-i educăm pentru a se putea ajuta singuri. A oferi carti in anumite comunitati este ca si cum ai arunca niste seminte pe un teren dificil, dar ca si orice cultivator trebuie sa avem credinta ca măcar unele vor rasari si vor deveni arbori gigantici de cultură, ce vor transforma noroiul în aur, urâtul în frumos și ignoranța combinată cu indiferența într-o cunoaștere deplină.
