Astăzi am participat la Ședința ordinară a Colegiului Prefectural Sălaj – ianuarie 2026. Pe ordinea de zi, un punct prezentat ca fiind esențial: „Analiza principalelor cauze ale accidentelor grave de circulație și măsurile necesare pentru creșterea siguranței rutiere”. În realitate, ceea ce s-a livrat a fost cu totul altceva: o enumerare de cifre, nu o analiză.
Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a prezentat datele brute ale anului 2025: 58 de accidente grave, 15 morți, 46 de răniți grav. Accidentele grave au crescut cu 18,4% față de anul precedent. Răniții grav au crescut cu 31,4%. Aceste cifre, în sine, sunt alarmante. Dar ele au fost tratate ca simple valori contabile, nu ca simptome ale unui sistem care nu funcționează.
Ni s-a spus unde au avut loc accidentele: mai ales în mediul rural, pe drumuri naționale, în anumite zone de responsabilitate. Ni s-a spus cine „a greșit”: șoferi, bicicliști, pietoni. Nu ni s-a spus de ce aceste greșeli se repetă, de ce aceleași drumuri rămân periculoase, de ce riscul rutier crește în anumite zone și nu în altele. A indica „bicicliștii” sau „viteza” drept cauze principale, fără context, fără infrastructură, fără responsabilitate instituțională, este o simplificare comodă. De exemplu, noi, ca utilizatori de biciclete și trotinete electrice, am întâlnit frecvent pe pistele ciclabile din Zalău mașini parcate care nu lăsau nici măcar loc de trecere pe trotuarm unele troturare de curand finalizate prezinta crapaturi de la greutatea masinilor care au fost parcate neregulamentrar si care obliga atat pietoni cat si biciclisti sa treaca pe carosabil, lucurile acestea nu afost analizate. De asemenea, am avut situația în care era să ne ciocnim cu mașina Prefecturii, condusă chiar de prefect, din cauza vitezei într-un punct al străzii din Porolissum, in fata bisericii ortodoxe din cartier, unde autoturismele erau parcate pe ambele părți. În aceste condiții, șoferul care vira la stânga fiind in urcare, nu avea nicio vizibilitate, iar cel care ieșea părea grăbit, probabil pentru a nu fi observat folosind mașina instituției. Dincolo de faptul că situația ne-a amintit de un fost prefect care arunca cu bani pe masă pentru a convinge directorii de instituții să ia taxiul și să nu mai folosească mașinile de serviciu în interes personal, acest episod ne-a arătat cât de necoordonate sunt instituțiile la nivel local și județean atunci când vine vorba de realizarea unei analize reale.
Mai grav, capitolul „măsuri” a fost aproape inexistent. Am auzit formule standard din gura „acțiuni punctuale”, „intensificarea controalelor”, „dispozitiv rutier adaptat dinamicii operative”. Nicio țintă clară, niciun termen, nicio evaluare a eficienței măsurilor din anii anteriori. Cu alte cuvinte, aceleași promisiuni reciclate, prezentate ca soluții.
Aceasta nu este o analiză a cauzelor accidentelor grave, este doar o raportare administrativă burocratica care sa bifeze prezenta, utilă pentru dosare, dar inutilă pentru prevenție. O analiză reală ar fi pus întrebări incomode: ce rol joacă starea drumurilor, semnalizarea, masinile parcate pe troturare, lipsa pistelor pentru bicicliști, iluminatul, controalele selective sau absența lor? Cine răspunde pentru zonele cu risc constant? Nimic, doar tabele ori atât timp cât instituțiile confundă analiza cu citirea unor tabele, siguranța rutieră va rămâne un slogan. Iar până la următoarea „analiză”, statisticile nu vor scădea prin ele însele, vor crește, cu aceeași regularitate birocratică.
