Când ești președintele unui Consiliu precum cel al combaterii așa-zisei discriminări, există riscul să te crezi zmeu și să crezi că tot ceea ce afirmi trebuie să fie și musai lege. În contextul scandalului de la meciul de fotbal dintre România și Kosovo, în cadrul căruia suporterii au afișat un banner cu mesajul „Basarabia e România, Kosovo e Serbia”, Csaba Asztalos a declarat pentru Agerpres, citat de Stiripesurse, că „mesajele politice nu au ce căuta în sport” și că așteaptă „ziua în care acești suporteri filmați vor fi dați în judecată și să răspundă inclusiv financiar pentru faptele lor, pentru că nu se mai poate”. Ce nu se mai poate, mai marxistule? De pe vremea romanilor și a grecilor, arenele de luptă și de sport au fost folosite pentru a transmite tot felul de mesaje, inclusiv politice , ca si acum in zilele noastre. Sa ne gandim de exemplu la cate mesaje politice se transmit in finala campionatului de fotbal american din National Football League (NFL), Super Bowl, considerat unul dintre cele mai importante evenimente sportive din lume care aduna o audiență uriașă, cu mult peste ceea ce aduna Arena Nationala.
Da, Kosovo este Serbia, chiar dacă niște criminali internaționali au reușit să rupă inima Serbiei (cam aceeași care au și impus crearea în România a acestui consiliu pentru interesul de a înabuși naționalismul care a dus la crearea României) nu înseamnă că oamenii trebuie să ceară permisiunea sau să fie amendați pentru că susțin acest lucru. In acele cuvinte nu este nicio discriminare impotriva cuiva, este opinia si convingerea, nu doar a unor suporteri infierbantati dupa ce imnul Romaniei a fost fluierat de „kosovari”, ci si a unor state si natiuni intregi ( inclusiv a Israelului) care nu au recunoscut acest „stat”.
Conform Constituției României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public (aici intrând și bannerele cu pricina), sunt inviolabile, iar cenzura de orice fel este interzisă.” Așa că pe acest drept fundamental ( pe care inclusiv CNCD-ul și UEFA trebuie să-l respecte în țara noastră, dacă nu să-și susțină meciurile unde vor și tot de acolo să-și încaseze banii) afirmăm că Transilvania e România, Basarabia e tot România, iar Kosovo este al Serbiei.
Având în vedere resursele care se cheltuiesc cu acest organ de cenzură, ar fi oportun ca la următoarele alegeri, un partid să preia inițiativa de a desființa acest consiliu sau de a-i limita acțiunile, astfel încât să nu mai încarce judecătorii cu procese inutile, menite doar să pună pumnul în gura românilor, iar atunci când acest CNCD pierde, toate cheltuielile de judecată să fie plătite de către membrii și președintele în exercițiu al consiliului.
