Viorel Pașca, liderul Asociației „Dumbrava – Dumnezeu poartă de grijă”, a fost reținut de procurorii DIICOT, alături de soția sa și de alți membri ai familiei, în dosarul azilelor din Bihor, după una dintre cele mai ample anchete recente privind traficul de persoane și exploatarea persoanelor vulnerabile în România.
Viorel Pașca, supranumit ani la rând „bunul samaritean din Dumbrava”, s‑a prezentat miercuri dimineață la sediul central al DIICOT, unde a fost audiat în dosarul care vizează o presupusă grupare de criminalitate organizată construită în jurul centrelor pentru persoane vulnerabile pe care le coordona în județul Bihor. Dosarul a fost deschis după perchezițiile derulate marți în zeci de locații administrate de Pașca și Asociația „Dumbrava – Dumnezeu poartă de grijă”, anchetatorii vorbind despre una dintre cele mai ample investigații recente în materie de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat. Potrivit DIICOT și Poliției Române, gruparea ar fi acționat cel puțin din anul 2020, perioadă în care ar fi exploatat sute de persoane vulnerabile, multe cu dizabilități psihice sau în stare accentuată de dependență, sub paravanul unei structuri umanitare și de caritate.
Surse judiciare citate de Euronews România arată că, după ore de audieri, procurorii DIICOT au dispus reținerea pentru 24 de ore a lui Viorel Pașca și a soției sale, urmând să formuleze propuneri de arestare preventivă în fața instanței competente. În același dosar au mai fost reținuți cei trei fii ai cuplului și o angajată responsabilă de personalul din centrele sociale, în total șase persoane fiind vizate de măsura reținerii. De asemenea, Delia Păcală, cea care coordona filiale ale Asociației „Dumbrava – Dumnezeu poartă de grijă”, a fost reținută de DIICOT, în timp ce anchetatorii extind cercetările pe întreg lanțul de administrare și gestionare a acestor așezăminte.
Procurorii DIICOT descriu în detaliu mecanismul prin care, sub acoperirea furnizării de servicii sociale, medicale și de îngrijire, gruparea ar fi atras și exploatat bătrâni, persoane cu handicap și pacienți vulnerabili proveniți din mai multe județe. Victimele, multe aflate în stare de dependență, ar fi fost recrutate din spitale, din centre publice de asistență socială sau trimise direct de autorități locale, apoi plasate în imobile din comunele Holod, Ceica, Tinca, Lăzăreni și alte localități din Bihor, fără ca aceste locații să dețină licențe și acreditări pentru furnizarea de servicii sociale. Potrivit anchetatorilor, persoanele îngrijite ar fi fost menținute în condiții improprii, fără tratament medical adecvat, în paralel cu deturnarea sistematică a pensiilor, indemnizațiilor de handicap, ajutoarelor sociale, donațiilor și sponsorizărilor către interesul economic al grupării.
Dimensiunea dosarului este ilustrată de cifrele făcute publice de DIICOT în urma perchezițiilor: peste 400 de persoane ar fi fost găzduite la un moment dat în centrele controlate de Pașca, iar între 2019 și 2026 ar fi fost îngrijite în total 2.256 de persoane, dintre care 414 doar în 2026. Ancheta vizează inclusiv circumstanțele în care au murit sute de beneficiari ai acestor centre, DIICOT menționând 401 decese în intervalul 2019–2022 și peste 400 de persoane înhumate pe un teren din apropiere, pentru a facilita încasarea ajutoarelor de înmormântare. Prejudiciul estimat de anchetatori depășește 13 milioane de lei, sumă ce ar reprezenta fonduri și venituri deturnate de la destinația legală – pensii, indemnizații, alte beneficii sociale, donații în bani sau natură – și folosite pentru consolidarea și extinderea rețelei de așezăminte.
Dincolo de magnitudinea financiară și umană a cazului, dosarul azilelor din Bihor ridică întrebări grave despre felul în care statul român a supravegheat, sau nu, activitatea acestor centre de îngrijire. Raportul Corpului de Control al Ministerului Muncii, realizat în vara lui 2025, constata că sute de persoane cu dizabilități erau cazate în imobile gestionate de Pașca, în condiții considerate necorespunzătoare, deși asociația funcționa de aproape două decenii și beneficia de sprijinul informal al unor instituții locale. Jurnalista Digi24 Carla Tănasie dezvăluise încă din 2025 existența unui azil ilegal la Dumbrava, fapt care a dus la un prim val de controale, însă până la ancheta de amploare DIICOT din 2026 nu fuseseră luate măsuri decisive pentru desființarea rețelei. ONG‑uri din zona drepturilor persoanelor cu dizabilități au semnalat anterior că poliția și autoritățile locale le indicau că nu pot interveni, invocând lacune legislative și lipsa de competență directă, deși situația din teren era cunoscută.
În localitatea Dumbrava și în comunitățile din jur, imaginea lui Viorel Pașca rămâne puternic polarizată. Pe de o parte, DIICOT îl descrie drept liderul unei grupări infracționale, organizată pe criterii familiale, care ar fi deturnat milioane de lei prin exploatarea persoanelor vulnerabile; pe de altă parte, numeroși localnici și foști colaboratori continuă să‑l perceapă ca pe un binefăcător care a preluat oameni pe care sistemul public nu avea capacitatea să-i îngrijească. În ziua audierilor, la azilul din Dumbrava s‑au adunat zeci de persoane pentru a‑i acorda susținere, iar pe rețelele sociale circulă mesaje care contestă în bloc acuzațiile DIICOT și reclamă riscul ca pacienții mutați să ajungă din nou în stradă sau în secții de psihiatrie supraaglomerate.
Apărătorul lui Viorel Pașca susține că activitatea acestuia nu se încadrează în definițiile legale ale infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și trafic de persoane și afirmă că are nevoie de timp pentru a studia întreg dosarul. Avocatul contestă și unele cifre avansate de anchetatori, vorbind de circa 200 de acte materiale, față de peste 400 de victime indicate de DIICOT în conferințele de presă. La rândul său, Viorel Pașca a respins public acuzațiile, declarând că nu a făcut nimic ilegal, că persoanele găzduite au fost trimise de spitale, primării, poliție și alte structuri ale statului și că activitatea a fost susținută preponderent din donații. El afirmă că sistemul public de asistență socială nu dispunea de suficiente locuri pentru astfel de cazuri, iar centrele din Dumbrava și celelalte localități au apărut tocmai ca răspuns la această lipsă.
În timp ce DIICOT își continuă audierile și pregătește propunerile de arestare preventivă, autoritățile din sănătate și asistență socială gestionează un nou moment de criză: relocarea sutelor de pacienți din azilele improvizate. Departamentul pentru Situații de Urgență și structurile locale au organizat o „celulă de criză” în Bihor, zeci de persoane fiind transferate către spitale pentru evaluare, iar altele către centre rezidențiale publice sau private licențiate, într‑un proces care presupune atât logistici complexe, cât și delicata gestionare a traumelor acestor oameni. Cazul „noilor azile ale groazei” din Bihor reînvie memoria scandalului de la azilele din Voluntari și tună semnale puternice de alarmă privind capacitatea statului de a controla și reglementa eficient furnizorii privați de servicii sociale, mai ales atunci când aceștia operează în zone gri, sub eticheta de „asociație umanitară”.
Până la decizia instanțelor, dosarul de la Dumbrava rămâne un test major pentru justiție, pentru politicile de protecție a persoanelor vulnerabile și pentru modul în care societatea românească își definește limitele toleranței față de improvizații în serviciile sociale. Pe fundalul unei crize cronice de capacitate în sistemul de asistență socială, ancheta DIICOT din Bihor obligă la o dezbatere dificilă: unde se termină filantropia și începe abuzul, cine poartă responsabilitatea pentru supravegherea acestor „soluții alternative” și cum pot fi prevenite, în viitor, situații în care moartea și profitul ajung să se împletească sub promisiunea îngrijirii celor mai vulnerabili oameni.
