Autostrada A1 a fost blocată marți, 10 februarie, între Simeria și Șoimuș, după un accident grav între două TIR‑uri, dintre care unul transporta circa 23 de tone de sulfat de amoniu, o substanță chimică ce poate deveni explozivă în anumite condiții. Autoritățile au tratat incidentul ca pe un potențial risc major, instituind un perimetru de siguranță de cel puțin 300 de metri și oprind complet traficul în zonă.
Accidentul a avut loc la kilometrul 367 al autostrăzii A1, pe tronsonul dintre Simeria și Șoimuș, fiind implicate două autocamioane: unul încărcat cu cauciucuri, celălalt cu aproximativ 23 de tone de sulfat de amoniu, folosit în special ca îngrășământ. În urma impactului, mai mulți saci cu sulfat de amoniu s‑au rupt, iar o parte din încărcătură s‑a împrăștiat pe carosabil, însă șoferii au scăpat nevătămați, iar pompierii au confirmat că nu există scurgeri de combustibil care să amplifice riscul.
Circulația a fost inițial oprită pe ambele căi de rulare, cu devierea traficului pe DN 7, prin nodul Simeria, pentru sensul Sibiu – Deva, și pe DN 76, prin nodul Șoimuș, pentru sensul Deva – Sibiu. Ulterior, la ora 13:15 s‑a reluat circulația pe sensul Deva – Sibiu, iar de la 13:45, pe sensul Sibiu – Deva se circula doar pe banda a doua, cu reluarea completă a traficului estimată pentru intervalul 15:00–16:00.
La fața locului intervin 24 de pompieri militari cu trei autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială pentru munca operativă și două ambulanțe SMURD, în timp ce Garda de Mediu analizează soluțiile de recuperare și transfer în siguranță a încărcăturii de sulfat de amoniu. Măsurile de protecție includ și două dispozitive de protecție pentru izolarea zonei de trafic.
Când devine periculos sulfatul de amoniu
Sulfatul de amoniu este în mod normal mai stabil decât nitratul de amoniu, substanța implicată în marile explozii din ultimii ani, însă și el este încadrat la „substanțe periculoase” și transportul se supune unor reguli stricte. În combinație cu alte materiale inflamabile, la temperaturi foarte ridicate sau în condiții de incendiu violent, masa de substanță poate contribui la o explozie sau la amplificarea unei deflagrații existente.
În situația de pe A1, autoritățile au insistat pe eliminarea contactului cu surse de foc și pe prevenirea oricăror scurgeri de combustibil, tocmai pentru a evita un scenariu de aprindere a materialului împrăștiat pe șosea. Tocmai de aceea a fost instituit rapid perimetrul de minimum 300 de metri, o distanță folosită frecvent ca zonă tampon în cazul incidentelor cu substanțe chimice potențial explozive sau toxice.
Lecțiile tragediilor cu azotat de amoniu
Riscul perceput de autorități este alimentat și de memoria recentă a unor catastrofe cauzate de azotatul de amoniu, o substanță înrudită, folosită tot ca îngrășământ, dar mult mai predispusă la detonare în cantități mari. În 2004, la Mihăilești, județul Buzău, un camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s‑a răsturnat și a luat foc pe drumul european E85; aproximativ o oră mai târziu, încărcătura a explodat, ucigând 18 persoane și rănind alte 13, inclusiv pompieri și jurnaliști sosiți la fața locului. Explozia a devastat o zonă de peste un kilometru, distrugând case și infrastructură, și a rămas cel mai grav accident rutier din istoria recentă a României.
Și mai dramatică a fost explozia din portul Beirut, din 4 august 2020, unde circa 2.750 de tone de nitrat de amoniu depozitate necorespunzător au explodat după un incendiu în vecinătatea unui depozit de artificii. Deflagrația a provocat sute de morți, mii de răniți și pagube materiale estimate la miliarde de dolari, lăsând fără locuință aproximativ 300.000 de oameni și distrugând o bună parte din infrastructura capitalei libaneze.
Aceste două cazuri arată cum o încărcătură de îngrășăminte chimice, aparent banală, poate deveni, în condiții de neglijență sau incendiu, o bombă uriașă. În comparație, cantitatea de sulfat de amoniu implicată în accidentul de pe A1, de aproximativ 23 de tone, este mult mai mică decât cele 2.750 de tone din Beirut, dar comparabilă cu nivelul de ordinul zecilor de tone care, în anumite condiții, au dus la tragedii precum Mihăilești.
De ce prudența maximă e obligatorie
Contextul acestor tragedii explică de ce intervenția de pe A1 a fost tratată ca o urgență cu risc major, chiar dacă, de această dată, nu s‑au înregistrat victime și nu a existat incendiu. Orice scânteie, scurgere de combustibil sau gestionare neglijentă a încărcăturii vărsate putea transforma un simplu accident rutier într‑un dezastru cu impact pe kilometri întregi de autostradă, așa cum au demonstrat atât Mihăileștiul, cât și Beirutul.
Prin blocarea circulației, devierea traficului și izolarea perimetrului, autoritățile încearcă să se asigure că istoria nu se repetă și că un transport de substanțe chimice periculoase rămâne doar un incident rutier, nu începutul unei tragedii naționale. În următoarele ore, soluția tehnică aleasă pentru recuperarea și reambalarea sulfatului de amoniu va fi decisivă pentru redeschiderea completă a autostrăzii și pentru evitarea oricărui risc rezidual pentru șoferii care traversează una dintre cele mai circulate artere ale vestului țării.
