Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a surprins scena politică printr-un amestec de elogii și critici la adresa Partidului Social Democrat, într-un moment în care Guvernul caută soluții pentru a accelera atragerea fondurilor europene și pentru a ține sub control deficitul bugetar. Invitat la o emisiune tv, oficialul a lăudat explicit câțiva miniștri PSD cu care spune că lucrează „foarte bine”, dar, în același timp, a acuzat partidul că nu și-a clarificat rolul între opoziție și guvernare și că poartă o responsabilitate majoră pentru blocajele și risipele din trecut în domeniul finanțărilor europene.
Pîslaru a evocat „două lumi” paralele în relația cu PSD: una a colaborării tehnice, instituționale, în ședințele de guvern, și alta a „meciurilor și fumigenelor” din spațiul public, unde social-democrații atacă deschis miniștrii proveniți din alte partide. În plan practic, ministrul a ieșit din registrul generalizărilor și a nominalizat trei colegi din PSD cu care spune că are o colaborare foarte bună pe proiectele finanțate din PNRR și fonduri de coeziune: Alexandru Rogobete, Bogdan Ivan și Florin Manole, pe care i-a salutat cu un „jos pălăria”. Mesajul a venit pe fondul unei coaliții complicate, în care social-democrații dețin portofolii-cheie, dar critică frecvent prioritățile și ritmul reformelor economice.
În spatele declarațiilor aparent cordiale, ministrul a formulat însă un rechizitoriu dur la adresa modului în care guvernele PSD au tratat, în trecut, fondurile europene. Într-un interviu recent, Pîslaru a spus că „pe fonduri europene s-a făcut rahatul praf”, acuzând faptul că, în loc să utilizeze la maximum banii nerambursabili, fostele guverne au preferat să arunce în economie fonduri naționale distribuite discreționar, sacrificând eficiența pe termen lung pentru câștiguri politice imediate. În logica sa, PSD ar trebui să se „lămurească” dacă se comportă ca partid de opoziție sau ca parte responsabilă a unei guvernări care își asumă reforme și măsuri de austeritate nepopulare, dar necesare.
Schimbul de replici cu fostul ministru al Fondurilor Europene, social-democratul Adrian Câciu, a tensionat suplimentar dosarul fondurilor UE. Câciu i-a răspuns public, cu cifre, că în mandatul său România ar fi atras 10,4 miliarde de euro și ar fi dus rata de absorbție a fondurilor 2014–2020 la peste 99%, lăsând în urmă contracte de circa 70 de miliarde de euro pentru PNRR și coeziune. În oglindă, Pîslaru a prezentat propriile date: ar fi dublat, în șase luni, sumele deja încasate din bani europeni, de la 2,9 miliarde de euro la 5,2 miliarde, și a fixat pentru 2026 ținta ambițioasă de cel puțin 15 miliarde de euro atrași, dublu față de maximul istoric al României.
Contextul acestor dispute este presiunea uriașă pe implementarea PNRR și a programelor de coeziune în ultimii doi ani ai perioadei de eligibilitate. După renegocierea planului cu Comisia Europeană, România mizează pe o alocare totală de peste 21,6 miliarde de euro prin PNRR, cu 13,56 miliarde sub formă de granturi și 8,06 miliarde de euro împrumuturi, în paralel cu noile programe 2021–2027. Pentru a nu pierde bani, Guvernul a decis să se concentreze pe proiectele care au deja un grad avansat de execuție, unele investiții fiind suspendate sau reprogramate, decizie care generează tensiuni politice și locale, mai ales acolo unde primarii și consiliile județene se văd scoase de pe lista finanțărilor prioritare.
În plan politic, declarațiile lui Pîslaru vin în același timp cu discuțiile interne din PSD despre bugetul pe 2026 și despre viitoarea rotație la guvernare, când social-democrații ar urma să preia funcția de prim-ministru. Mesajul ministrului „tehnic” responsabil de banii europeni poate fi citit și ca un semnal de avertisment: fără disciplină fiscală, fără prioritizarea investițiilor cu șanse reale de finalizare până în 2026 și fără o cooperare loială în interiorul coaliției, România riscă să rateze încă o dată șansa unei „povești de succes” în privința fondurilor nerambursabile.
Pentru opinia publică, imaginea care rămâne după acest schimb de declarații este una amestecată: pe de o parte, un ministru care recunoaște competența și disponibilitatea de colaborare a unor miniștri PSD „de linie”, pe de altă parte, o critică frontală la adresa culturii politice a partidului și a reflexelor sale clientelare în gestionarea banilor europeni. Pe fundal, miza este una foarte concretă: dacă ambiția de a atrage 15 miliarde de euro în 2026 se va traduce sau nu în spitale modernizate, școli renovate și infrastructură de transport și digitală la standarde europene.
