Proiectul de lege L485/2025, promovat de USR și susținut politic de feminista Alina Gorghiu (PNL), este prezentat public ca un pas decisiv în „combaterea violenței domestice”, doar că în realitate, în forma adoptată de Senat, această lege riscă să devină unul dintre cele mai periculoase instrumente de abuz instituțional din ultimii ani, cu efecte directe și disproporționate asupra bărbaților din România.
Sub pretextul „protecției victimelor”, legea consolidează un sistem în care simpla acuzație devine suficientă pentru sancțiuni grave, fără probe solide și fără o verificare reală a faptelor. În practică, ordinul de protecție se emite rapid, pe baza declarației unilaterale a presupusei victime, iar bărbatul este tratat automat ca agresor: evacuat din propria locuință, separat de copii, pus sub monitorizare polițienească și obligat la consiliere psihologică forțată.
Legea ignoră complet realitatea deja documentată în România și in alte state și anume că ordinele de protecție sunt folosite frecvent ca arme în conflicte de divorț, custodie și partaj, iar acuzațiile de „violență psihologică” vor fi suficiente pentru a obține avantaje procesuale. Mai mult legea nu prevede nicio sancțiune reală pentru acuzațiile false, iar denunțul calomnios va rămâne, în practică, nepedepsit. Rezultatul va fi un dezechilibru grav, prin care orice bărbat acuzat nu va mai beneficia de prezumția de nevinovăție, iar sistemul judiciar se va transforma într-un mecanism de presiune și intimidare.
Mai grav este faptul că această lege liberal-usr-istă introduce tratament psihologic obligatoriu fără condamnare penală definitivă. Orice bărbat va fi forțat să urmeze terapie, să se prezinte lunar la poliție și să raporteze fiecare ședință, sub amenințarea unor amenzi uriașe, iar extinderea ordinelor de protecție până la 24 de luni pentru așa-zisa recidivă va amplifica abuzul. O sancțiune minoră din trecut, chiar veche de ani, va fi folosită automat pentru a justifica restricții severe, fără analiză individuală și fără proporționalitate. Legea nu va mai proteja victimele, ci va crea dosare permanente de vinovăție.
Bărbații vor fi partea ignorată a ecuației, deoarece nu va exista nicio analiză serioasă a abuzurilor comise împotriva lor, precum acuzațiile false, pierderea contactului cu copiii, ruină financiară, stigmatizare socială. Statul va refuza să recunoască faptul că violența domestică nu este un fenomen unidirecțional, iar legislația dezechilibrată va produce victime colaterale reale.
Asta este, în esență, legea liberal-useriștilor, o lege bazată pe o justiție emoțională, construită pe sloganuri, nu pe probe, nu pe echilibru, ci doar pe demonizarea bărbaților, practică des întâlnită în societățile liberale, unde „liberal” nu mai are nicio legătură cu libertatea, ci cu o ideologie menită să împiedice familiile să-și revină. Dacă această lege nu va fi corectată, România riscă să instituționalizeze o formă de persecuție legală împotriva bărbaților, sub acoperirea „combaterii violenței domestice”, care, în timp, își va arăta efectele dezastruoase. Mulți vor renunța să mai întemeieze o familie de teama de a nu rămâne fără casă și munca de o viață doar pentru că soția a descoperit un mecanism legalizat de șantaj. Iar voi, cele care sunteți mame, gândiți-vă dacă v-ar plăcea ca fiii voștri să fie supuși unor abuzuri de acest gen, în care soția lor le va lua totul, iar ei vor rămâne pe drumuri doar pe baza unor acuzații simple și vagi.
