România a produs, în ianuarie 2026, o cantitate de țiței de 199.500 tone echivalent petrol (tep) — cu 8,9% mai puțin față de aceeași perioadă a anului trecut. Este cel mai recent episod dintr-un declin structural care se adâncește an de an: în 2025, producția totală anuală de țiței a scăzut cu 7,6%, la 2,472 milioane tep, față de 2024. Și va continua să scadă — prognozele oficiale estimează o reducere medie de 2,5% pe an până în 2027, potrivit datelor INS și CNSP.
Paradoxul este flagrant: România este al treilea cel mai mare producător de țiței din Uniunea Europeană, după Italia și Danemarca, dar acoperă din producție proprie mai puțin de un sfert din consumul de combustibili. Restul vine din import — și pe rute din ce în ce mai scumpe și mai volatile.
Zăcămintele se epuizează. Nu există soluție rapidă
Cauza principală a declinului este clară și neechivocă: epuizarea naturală a zăcămintelor. Conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), scăderea producției este „consecința declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție” — adică nu se investește suficient în noi capacități de extracție sau în reconversie.
Dacă în anii ’80 România producea și rafina 34 de milioane de tone de țiței pe an, astăzi volumul a coborât la sub 2,5 milioane de tone — de 14 ori mai puțin. Tendința se va accentua: pentru 2026, CNSP estimează o producție de 2,68 milioane tep (-2,2%), iar pentru 2027 de 2,63 milioane tep (-1,9%). În același timp, importul de țiței este preconizat să urce cu 7,4% în 2026, la 7,52 milioane tep, și cu 7,8% în 2027.
De la 10 rafinării la 2 active: istoria unui dezindustrializări
România a intrat în era modernă a petrolului cu o industrie impresionantă. La Revoluția din 1989, țara deținea 10 rafinării, dintre care cinci concentrau 85% din capacitatea națională de rafinare: Petrobrazi Ploiești, Arpechim Pitești, Petrotel Ploiești, Petromidia Năvodari și RAFO Onești. La acestea se adăugau Astra Ploiești, Vega Ploiești, Steaua Română Câmpina, Rafinăria Dărmănești și Petrolsub Surplacu de Barcău.
Procesul de privatizare haotică din anii ’90-2000, combinat cu restructurările companiilor cumpărătoare, a dus la închiderea pe rând a majorității acestor capacități:
- RAFO Onești — închisă după faliment
- Astra Ploiești — lichidată
- Steaua Română Câmpina — oprită definitiv
- Arpechim Pitești — închisă în 2011 de OMV Petrom, deși se anunțaseră investiții de un miliard de euro. „Nu au găsit niciun cumpărător credibil”, a explicat compania la acea vreme.
- Petrotel Lukoil — oprită în toamna anului 2025, după ce compania rusă Lukoil a decis retragerea din România în contextul sancțiunilor europene
Rezultatul: din 10 rafinării, au mai rămas 3 capacități, dintre care în prezent funcționează efectiv doar 2 — și ambele sunt în diferite grade de revizie în primăvara anului 2026.
Primăvara 2026: ambele rafinării rămase, oprite temporar
Situația actuală este deosebit de sensibilă din perspectiva securității aprovizionării:
Petromidia Năvodari (Rompetrol / KazMunayGas), cea mai mare rafinărie din România, cu o capacitate de procesare de 5 milioane de tone pe an — adică 40% din totalul național —, a intrat în revizie planificată de 20 de zile în februarie 2026, chiar când prețurile la pompă depășiseră 8,2 lei pe litru. Rompetrol a sistat simultan și activitatea rafinăriei Vega Ploiești, singurul producător intern de bitum și hexan.
Petrobrazi (OMV Petrom), singura altă rafinărie activă, cu o capacitate anuală de 4,5 milioane de tone, a intrat și ea parțial în revizie în a doua jumătate a lunii martie 2026, cu o instalație oprită pentru circa două săptămâni.antena3+1
Petrobrazi este unitatea care procesează toată producția internă de țiței a României și acoperă aproximativ o treime din cererea națională de combustibil. Oprirea sa parțială, chiar și temporară, afectează direct disponibilitatea și prețul motorinei pe piața internă.
România, dependentă 75-80% de importuri — și pe rute din ce în ce mai riscante
Potrivit unui raport al analiștilor BCR Cercetare, România își acoperă aproximativ 75–80% din consumul de combustibili din importuri — sub media UE (unde majoritatea statelor depind 90–100% de importuri), dar totuși la un nivel îngrijorător.
Structura importurilor s-a schimbat radical după invazia rusă din Ucraina și sancțiunile europene:
- În 2020, aproximativ 68% din motorina importată de România provenea din Rusia
- În 2024–2025, acest flux a dispărut aproape complet
- În locul lui au apărut Turcia, India și Arabia Saudită, cu creșteri spectaculoase: importurile din Turcia au crescut cu peste 1.000%, cele din India cu peste 1.300%, iar cele din Arabia Saudită cu aproape 40.000%
Tabloul nu este, însă, atât de pur pe cât pare. Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, avertizează că multe rafinării din India, Turcia sau Arabia Saudită cumpără țiței rusesc vândut cu discount după sancțiuni, îl rafinează local și exportă produsele finite — motorina, benzina — în Europa. Din punct de vedere juridic, produsul nu mai este „rusesc”, deoarece originea legală devine țara de procesare. „Sancțiunile UE asupra Rusiei au schimbat doar traseul petrolului”, concluzionează Chisăliță.
Mai grav, dependența s-a mutat spre rute maritime vulnerabile: o mare parte din combustibilul importat de România ajunge acum prin Golful Persic, Strâmtoarea Ormuz și Canalul Suez — zone expuse direct la tensiuni geopolitice. Orice escaladare în aceste puncte poate lovi rapid prețurile și disponibilitatea carburanților în România.
De ce motorina e scumpă dacă România produce țiței?
Paradoxul prețurilor are mai multe explicații tehnice și fiscale, sintetizate de experții AEI:
- Piața liberă: chiar dacă țițeiul este extras în România, el intră pe o piață deschisă unde poate fi vândut acolo unde prețul este mai avantajos
- Compatibilitate limitată: rafinăriile nu pot procesa orice tip de țiței fără costuri suplimentare, iar mixul dintre cel local și cel importat influențează costul final
- Fiscalitate: majorarea accizei la 1 ianuarie 2026 și creșterea TVA la 21% au împins România pe locul 14 în clasamentul european al prețului carburanților
- Înlocuirea importului ieftin cu produs finit scump: România a renunțat la importul de țiței brut ieftin (din Rusia) și îl înlocuiește cu motorină deja procesată, mai scumpă, din Golful Persic
Statul vrea să redeschidă Petrotel. Dar e suficient?
În contextul scumpirii carburanților — cu circa 50 de bani/litru față de perioadele anterioare — Ministerul Energiei a anunțat în martie 2026 că are în discuție redeschiderea rafinăriei Petrotel Lukoil, fosta unitate a rușilor care a încetat producția în toamna lui 2025. Discuțiile cu partenerii americani ar fi avansat, potrivit unor surse din minister.
Redeschiderea Petrotel ar adăuga capacitate de rafinare suplimentară pe piața internă — dar nu ar rezolva problema de fond: zăcămintele românești continuă să se epuizeze, iar fără investiții masive în explorare și exploatare de noi perimetre, România va depinde structural de importuri pe termen lung.
