Un tribunal din Bruxelles a dat, miercuri 1 aprilie 2026, câștig de cauză companiei Pfizer în procesul intentat împotriva României și Poloniei, obligând cele două state să preia dozele de vaccin anti-COVID comandate în pandemie și să plătească sumele datorate. Este o decizie de primă instanță care poate fi contestată, dar care pune România în fața unei facturi de 600 de milioane de euro.
Cum a ajuns România în fața judecătorilor belgieni
Totul a pornit de la un contract masiv semnat pe 20 mai 2021 între Comisia Europeană și Pfizer/BioNTech pentru achiziția centralizată de vaccinuri anti-COVID în numele tuturor statelor membre UE. Contractul a fost negociat fără licitație publică prealabilă – un mecanism rapid adoptat în contextul de urgență sanitară, dar criticat ulterior pentru lipsa de transparență.
Polonia a fost prima care a invocat clauza de forță majoră, în aprilie 2022, refuzând să mai primească și să plătească noile livrări, pe motiv că pandemia a evoluat, războiul din Ucraina schimbase prioritățile bugetare și că Pfizer ar fi abuzat de poziția dominantă pe piață. România a luat ulterior aceeași decizie, refuzând să accepte livrarea a aproximativ 28-29 de milioane de doze de vaccin Comirnaty, evaluate la 550-600 de milioane de euro.
Pfizer, după ce nu a obținut un acord amiabil, a luat ceea ce compania a numit „decizia dificilă” de a iniția proceduri oficiale împotriva României la Tribunalul de Primă Instanță Francofon din Bruxelles, la finalul anului 2023. Citația a fost primită de Ministerul Sănătății pe 8 ianuarie 2024. Ungaria se afla deja în litigiu similar cu Pfizer, iar cele trei cazuri – Polonia, România, Ungaria – au fost judecate în paralel, în cadrul celui mai mare litigiu legat de achiziții publice din istoria UE.
Instanța belgiană a respins toate argumentele invocate de România și Polonia. Tribunalul a hotărât că cele două state trebuie să respecte integral contractele semnate și să plătească soldurile restante: 1,3 miliarde de euro pentru Polonia și 600 de milioane de euro pentru România.
Comisia Europeană a negociat și semnat aceste contracte în numele statelor membre, fapt ce a stabilit competența juridică a instanțelor belgiene pentru soluționarea oricăror litigii legate de aceste înțelegeri.
Guvernul român a declarat că nu are deocamdată un anunț oficial cu privire la hotărâre și, prin urmare, nu poate face comentarii – conform Reuters. Ministerul Sănătății din Polonia a adoptat o poziție similară.
Ce urmează pentru România
Decizia este executorie, dar poate fi atacată cu apel. Dacă statul român nu contestă sau pierde și în apel, va trebui să achite 600 de milioane de euro – o sumă semnificativă într-un an marcat de presiuni bugetare serioase.
Cazul ridică și întrebări despre responsabilitate politică internă. România investighează și propriii demnitari care au semnat comenzile de vaccinuri în pandemie, în contextul unor anchete privind posibila ilegalitate a achizițiilor. Paradoxul situației este că statul român se află simultan în postura de a fi condamnat că nu a plătit vaccinurile și de a ancheta dacă acele comenzi au fost legitime de la bun început.
Nu în ultimul rând, procesul de la Bruxelles aruncă o lumină dură asupra modului în care UE a gestionat achizițiile centralizate de vaccinuri în pandemie – contracte negociate în secret, fără licitație publică, prin care statele membre și-au asumat obligații financiare uriașe pe termen lung.
Sursa foto: pexels
