Cel mai recent sondaj Publicus arată că noul partid de opoziție „Tisza”, condus de Péter Magyar, se află în fruntea intențiilor de vot din Ungaria, cu 48% din opțiunile alegătorilor deciși, față de 40% pentru Fidesz, formațiunea premierului Viktor Orbán, înaintea alegerilor parlamentare programate pentru 12 aprilie 2026. În același timp, 63% dintre respondenți consideră că Ungaria se îndreaptă într‑o direcție greșită, ceea ce transformă acest scrutin în cea mai serioasă amenințare la adresa puterii lui Orbán de la venirea sa la guvernare în 2010, scrie Reuters.
Sondajul, realizat de Publicus în perioada 21–24 ianuarie și publicat de cotidianul de stânga Nepszava, confirmă tendința instalată în ultimele luni: Tisza, un partid de centru‑dreapta, își păstrează avansul de opt puncte procentuale în fața Fidesz, după ani în care opoziția maghiară a părut incapabilă să spargă hegemonia politică a premierului. În afară de cele două formațiuni mari, doar partidul radical de dreapta Mi Hazánk („Homeland”) este cotat cu șanse reale de a trece pragul de 5% pentru intrarea în Parlament, ceea ce anticipează o competiție concentrată în jurul duelului Orbán–Magyar.
Péter Magyar, un fost insider al sistemului Fidesz, a devenit în mai puțin de doi ani figura centrală a opoziției, construindu‑și cariera politică pe promisiunea „regim‑change‑ului” și a unei resetări profunde a relației Ungariei cu Uniunea Europeană. Fost oficial apropiat de cercul de putere al lui Orbán, Magyar a rupt cu Fidesz în contextul unor scandaluri de corupție și al acuzațiilor privind capturarea statului, reușind să transforme o mișcare civică într‑un partid – Respect și Libertate (Tisztelet és Szabadság, TISZA) – care a intrat spectaculos în politica electorală la europarlamentarele din 2024, cu aproape 30% din voturi și șapte mandate în Parlamentul European. Ulterior, Tisza a fost acceptată în familia Partidului Popular European, adâncind profilul său pro‑european, dar conservator.
Discursul politic al lui Magyar combină angajamentul ferm pentru ancorarea Ungariei în UE și NATO cu promisiunea de a debloca miliardele de euro înghețate de Bruxelles din cauza derapajelor de stat de drept, bani pe care îi prezintă drept condiție pentru relansarea economică. El acuză deschis Fidesz de corupție sistemică, de folosirea fondurilor europene pentru întărirea unui sistem clientelar și de transformarea Ungariei într‑un „regim hibrid de autocrație electorală” – formulare care se regăsește și în rapoartele Parlamentului European privind declinul statului de drept la Budapesta.
Pe plan economic, Tisza încearcă să capitalizeze frustrarea acumulată după ani de stagnare, inflație la cele mai ridicate niveluri din UE după invadarea Ucrainei de către Rusia și scăderea puterii de cumpărare, în pofida politicilor populiste ale guvernului, de la creșteri de pensii la plafonări temporare de prețuri. De altfel, sondajul Publicus arată că nemulțumirea față de direcția în care merge țara este chiar mai mare în rândul pensionarilor – segment electoral esențial pentru Fidesz, pe care Orbán l‑a cultivat constant prin măsuri sociale țintite.
În acest context, strategia Fidesz pentru campanie se conturează în jurul câtorva axe deja testate: mobilizarea bazei conservatoare prin teme identitare, intensificarea mesajelor anti‑Bruxelles și anti‑migrație, dar și o ofensivă retorică tot mai puternică împotriva sprijinului pentru Ucraina. Orbán, care întreține relații apropiate cu Rusia și se poziționează ca aliat al președintelui american Donald Trump, se prezintă drept garant al unei politici externe „suveraniste” și al păstrării legăturilor energetice și economice cu Moscova. În oglindă, Magyar mizează pe un mesaj de re‑aliniere loială la pozițiile majoritare din UE și pe promisiunea unei relații „pragmatice” cu Rusia, fără a mai folosi dreptul de veto ca instrument de șantaj în Consiliul UE, așa cum i se reproșează Budapestei în rapoartele europene.
Deși pro‑european în raport cu instituțiile de la Bruxelles, Tisza nu se suprapune integral peste pozițiile mainstream în toate dosarele sensibile, ceea ce îi permite să atragă și o parte din electoratul conservator dezamăgit de Fidesz. Magyar a anunțat că partidul său respinge pactul european privind migrația, că menținerea gardului de la graniță rămâne prioritară și că nu susține o aderare accelerată a Ucrainei la UE, poziționându‑se astfel între critica la adresa Orbán și menținerea unui profil național‑conservator pe anumite teme. În discursurile sale, liderul Tisza insistă mai mult pe disfuncționalitățile interne – de la infrastructură feroviară la sistemul de sănătate – pentru a susține ideea că „statul maghiar nu mai funcționează” și că schimbarea de regim este inevitabilă.
Din perspectiva instituțiilor europene, alegerile din 12 aprilie sunt privite ca un moment cheie într‑un conflict prelungit cu Budapesta, legat de statul de drept, corupție și folosirea veto‑ului în Consiliu. Parlamentul European a adoptat în 2025 un nou raport dur, în care avertizează că degradarea statului de drept în Ungaria amenință valorile fundamentale ale Uniunii și cere din nou activarea sancțiunilor prevăzute de articolul 7, invocând interferența politică în justiție, atacurile la adresa societății civile și utilizarea selectivă a fondurilor publice pentru întărirea presei pro‑guvernamentale. În același document, eurodeputații își exprimă îngrijorarea privind proliferarea conținutului politic generat cu ajutorul inteligenței artificiale înaintea scrutinului din 2026 și menționează inclusiv cazuri de videoclipuri deepfake asociate cu rețele apropiate de Fidesz.
În interiorul Ungariei, competiția dintre Tisza și Fidesz depășește un simplu duel de sondaje și se proiectează ca un referendum informal asupra modelului de guvernare construit de Orbán în ultimul deceniu și jumătate. Dacă pentru susținătorii premierului continuitatea înseamnă stabilitate, control al migrației și apărarea „suveranității naționale” în fața Bruxelles‑ului, electoratul atras de Magyar vede în Tisza șansa unei normalizări a relației cu UE, a deblocării fondurilor și a reconstruirii instituțiilor statului, chiar cu prețul unei schimbări radicale a echilibrului de putere. Rămâne însă întrebarea esențială a acestei campanii: dacă avantajul de opt–zece puncte din sondaje se poate traduce, într‑un mediu instituțional criticat pentru „autocrație electorală”, într‑o alternanță reală la putere sau dacă Fidesz va reuși din nou să își maximizeze resursele și rețeaua pentru a rămâne, încă un ciclu, la vârful politicii maghiare.
