Să nu cumva să asistăm, în următoarea perioadă, chiar la o despărțire totală a apelor între Ucraina și Moldova pe linia integrării în UE.
Se pare că conflictul de ordin istoric polono-ucrainean a degenerat într-unul diplomatic, în timp ce problemei minorității maghiare din Transcarpatia nu i se mai vede capătul. Deși n-o să-i vezi pe minoritarii maghiari din Ucraina adoptând retorici din astea iredente și alarmisto-disperante, ei nefiind pe aceeași undă cu Budapesta și considerându-se, indiferent de originea lor etnică, patrioți ai Ucrainei, e clar că situația lor pare a fi, la prima vedere, mai grea decât situația minorității românești din nordul Bucovinei, bunăoară. Există nuanțe și contexte foarte diferite în toate aceste dosare, în ciuda încercărilor propagandei ruse de a le băga într-un coș.
Pe de altă parte, nimeni nu spune că polonezii sunt “sfinți” și doar “victime”, cum scriu acum, supărați, ucrainenii. Masacrele de la Jedwabne și Kielce sunt o dovadă în acest sens. Da, că se neagă, diminuează, deculpabilizează sau se jonglează cu vinovațiile e o problemă. La fel cum este o problemă atunci când ucrainenii ignoră victimele evreiești ale UPA-OUN, sau când polonezii insistă doar pe victimele poloneze, ignorând evreii, și încercând să creeze un soi de monopol al memoriei. În problema Holocaustului și antisemitismului, ucrainenii și polonezii au mult mai multe în comun decât ni se pare. Adevărul este că mândria excesiv de mare de sine și naționalismul îi fac să nu se mai uite prin jur (apropo de Volînia și Armia Krajowa) și să nu se respecte reciproc din punct de vedere istoric. Se disprețuiesc cu orice ocazie.
Ce îi deranjează pe ucraineni acum e că se simt cumva obligați de polonezi „să-și calce pe suflete”, și ei consideră această asumpție drept una într-un singur sens, din moment ce Polonia este deja în UE (și NATO) iar Kyivul este obligat să negocieze cu Varșovia de pe poziții inegale. În Moldova, minoritățile noastre, în special rusofonii, că despre asta-i vorba, au drepturi extinse (după mine, nepermis de extinse). Pe partea de responsabilitate istorică, cu excepția acelui manual de clasa a 12-a care s-ar cere rescris, și a unor străzi și busturi dubioase gen Goga, Gafencu, de care ar trebui să ne igienizăm, parcă nu stăm prost. Pe astea nu le folosește nimeni din UE pentru a ne pune frâne în aderare, dar să se ia aminte că nu se știe niciodată. Zic să ne facem toate temele din timp.
După ce am fost prejudiciați pe nedrept și nejustificat de vetoul lui Orban asupra Ucrainei și diferendul ucraineano-maghiar, cred că ar trebui să fim foarte atenți să n-o pățim din nou din cauza noului diferend polono-ucrainean. Mizez pe tactul diplomatic al Chișinăului. Acum ar trebui să jucăm inteligent și energic. Relațiile Moldovei cu Polonia și Ungaria sunt foarte bune. Iar asta nu-i de azi și nici măcar de ieri.
