Am discutat deja despre „lovitura de stat sanitară”, referindu-ne la tratatul pandemiei viitoare, la care Organizația Mondială a Sănătății lucrează și pe care intenționează să îl prezinte statelor, și la Regulamentul Sanitar Internațional. Proiectul planului conține o lungă serie de pași cu adevărat îngrijorători, iar tăcerea asurzitoare a presei în general nu prezice nimic bun.
Planul conține o clauzolă capcană și anume articolul 26 care afirmă textual: „Nu este posibil să se facă rezerve asupra acordului pandemiei OMS”. Medicul și președintele proiectului Global Health, Katy Lindley, care activează de ani de zile pentru un sistem de sănătate mai echitabil și transparent, a denunțat toate abaterile viitorului tratat, avertizând cu privire la riscurile potențiale, uriașe, ale unui puteri aproape absolute în mâinile acestei agenții cu sediul la Geneva: OMS ar putea impune restricții și instrumente similare cu faimosul „Certificat Verde” (Green Pass) din vremea Covid-19.
În versiunea sa cea mai actualizată, detaliile din tratat nu vor fi cunoscute până în momentul votului. Acum, trebuie să deschidem o paranteză asupra filosofiei așa-numitei „One Health” care stă la baza acestui tratat OMS și care pune pe același plan sănătatea animalelor, plantelor și a oamenilor. În baza acestei filosofii, toate sunt considerate la fel de periculoase din cauza diferiților factori, cum ar fi „schimbările climatice”. Astfel că este ușor de înțeles ce implică această filozofie, deoarece exact în această optică au fost introduse vaccinuri obligatorii pentru toți, punând pe același plan omul și animalele.
În special, articolul 18 din amendamentele la proiectul de tratat, denunțat de Kat Lindley, ar transforma instrumentul tipic al OMS, adică recomandarea, în obligație și impunere. În cazul izbucnirii unei noi pandemii, de fapt, organizația ar putea decide să închidă toate activitățile cu lockdown-uri și să prevadă obligativitatea Green Pass-ului, în plus chiar să impună noi tratamente medicale și noi vaccinări în masă, fără să țină cont de deciziile politice interne.
Apoi există aspectul, decisiv, cel al „independenței” OMS. Odată se putea vorbi de independență acestei organizații, deoarece la înființarea sa în 1948, OMS era susținută financiar doar de către statele membre. Astăzi, majoritatea finanțărilor – se vorbește chiar de 80% – provine din așa-zisele „parteneriate public-private”, printre care se numeră Fundația Bill & Melinda Gates și Fundația Rockefeller, precum și companiile farmaceutice, aceleași care produc vaccinuri, astfel că am avea, așa cum am avut și în pandemia anterioară, un conflict uriaș de interese și am risca o enormă cenzură. O cenzură pe care am întâlnit-o deja în vremea Covid. Organizația Mondială a Sănătății atunci a criticat adesea „dezinformarea”, care acum s-ar putea transforma ușor într-o măsură de pedepsire pentru cetățenii care nu se conformează deciziilor și narativei dominate de gândirea unică. Așadar este timpul ca toată lumea să nu mai aibă încredere în orice li se spune și să înceapă să citească documentele înainte de a decide în privința sănătății lor. Între timp, pe fundal, se profilează spectrul înspăimântător al „bolii X”, așa cum s-a discutat acum în scenariul catastrofist de la Davos, iar pentru a combate ( această boală inexistentă și, din fericire, doar ipotetică) iar vor să dezvolte vaccinuri în o sută de zile…
