Ca întotdeauna, la nivel declarativ, scopul este „protejarea libertății, pluralismului și independenței mass-media în UE”, și cum ar putea fi altfel. La fel ca și în cazul obsesiei „verzi”, Uniunea Europeană acoperă întotdeauna cele mai nedrepte măsuri cu intenții nobile, impunându-le statelor. În spatele acestei formule aparent imposibil de contestat, de fapt, se ascunde un proiect restrictiv și strict de control social.
Vorbim despre legea europeană privind libertatea presei propusă de Comisia Europeană în septembrie anul trecut și care va fi acum obiectul negocierilor dintre state și Parlament, unele guverne, în special cel francez, susțin cele mai controversate cereri, de exemplu, propunerea legalizării controlului jurnaliștilor prin intermediul programelor de spionaj, în numele „siguranței naționale”, oficial. Dar, așa cum se știe, drumul către iad este pavat cu intenții bune. În numele siguranței naționale, statele europene vor putea instala astfel de software-uri de spionaj pe orice mijloc utilizat de o redacție sau de jurnaliștii individuali, în scopul monitorizării activității lor: aceasta este excepția solicitată de Franța, în cazul în care utilizarea programelor de spionaj nu era prevăzută deloc în proiectul inițial. Practic, astfel, li se va pune căluș jurnaliștilor și aceștia vor fi legal spionați, deci adio libertatea presei.
Propunerea franceză este rezultatul unui compromis al președinției suedeze, susținut de Germania, Olanda, Republica Cehă și Luxemburg. Celelalte state, printre care și România, nu au sprijinit propunerea franceză, dar nici nu au împiedicat-o. Graba pe care guvernele europene par să o aibă în ceea ce privește definirea Actului privind libertatea presei este, de asemenea, explicată de Angela Mauro de la Huffington Post, care citează surse interne ale instituțiilor comunitare, cu necesitatea de a-l aproba „înainte ca Ungaria să preia președinția Uniunii Europene”, adică până în iulie 2024. Împreună cu Polonia, Ungaria a fost întotdeauna o preocupare a UE din cauza controlului exercitat asupra mijloacelor critice de informare de către organele guvernamentale. Polonia și Ungaria resping complet Actul privind libertatea presei în Europa, atât încât au votat împotrivă în reuniunea ambasadorilor, care a aprobat textul final pentru a fi discutat cu Parlamentul European.
Există nu mai puțin de 32 de infracțiuni pentru care monitorizarea jurnaliștilor ar putea fi autorizată, în numele unor criterii de „siguranță națională” nespecificate în mod clar. În proiectul original erau doar 10 și se refereau la categorii de infracțiuni extrem de grave, printre care terorismul, crimele împotriva umanității și pornografia infantilă.
Deja acum doi ani, o investigație comună a unor ziare precum The Guardian, Le Monde și The Washington Post a dezvăluit cum statele în diverse țări au utilizat ilegal software-ul de spionaj israelian „Pegasus” împotriva cetățenilor, inclusiv jurnaliștii. Propunerea inițială avansată de Comisia Europeană prevedea interzicerea totală a utilizării software-ului de spionaj, așa cum s-a menționat. Cu toate acestea, în urma presiunilor exercitate de Franța, au fost aduse modificări importante: acum, textul prevede că statele să poată utiliza un „software de supraveghere invaziv pe orice dispozitiv sau mijloc utilizat de media, redacție sau orice colaborator” în cazul în care există riscuri pentru „siguranța națională”. Astfel, Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ) a remarcat imediat cum derogarea introdusă transformă de fapt protecțiile inițial prevăzute pentru jurnaliști în „coji goale”. Textul propune înființarea unui „nou Comitet European pentru Media, compus din autorități naționale ale mass-mediei”. Apare tot mai clar că această Uniune este similară Uniunii Sovietice, și acolo exista un comitet central compus din „autorități” care decideau ce se poate spune și ce nu, evident și în acest caz va fi un organ de „consiliere și sprijin pentru Comisia Europeană” …
